OPINÁRE, opinări, s. f. Faptul de a opina. – V. opina.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

OPINÁRE s.f. Faptul de a opina. [< opina].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

opináre s. f., g.-d. art. opinării; pl. opinări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

OPINÁ, opinez, vb. I. Tranz. A exprima sau a-și da o părere, a fi de părere; a socoti, a crede, a considera. ♦ Intranz. A lua poziție, atitudine. – Din fr. opiner, lat. opinari.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

A OPINÁ ~éz 1. tranz. (de obicei, urmat de o completivă) A spune exprimând o opinie; a fi de părere; a socoti, a gândi; a considera. 2. intranz. A-și exprima atitudinea (acceptând sau respingând o părere); a lua poziție. /<fr. opiner, lat. opinare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

OPINÁ vb. I. tr. A fi de părere, a socoti, a crede, a considera. [< fr. opiner].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

OPINÁ vb. I. tr. a-și exprima opinia, a-și da părerea; a socoti, a considera. II. intr. a lua poziție, a-și manifesta o anumită atitudine. (< fr. opiner, lat. opinari)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

OPINÁ vb. 1. v. considera. 2. v. declara.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

opiná vb., ind. prez. 1 sg. opinéz, 3 sg. și pl. opineáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink