OPERETISTIC, -Ă, operetistici, -ce, adj. Referitor la operetă, care ține de operetă. – Din it. operettistico.

operetistic, ~ă a [At: DN³ / Pl: ~ici, ~ice / E: it operettistico] Referitor la operetă.

OPERETISTIC, -Ă, operetistici, -ce, adj. Referitor la operetă, de operetă. – Din it. operettistico.

OPERETISTIC, -Ă adj. (Muz.) De operetă. [< it. operettistico].

OPERETISTIC, -Ă adj. de operetă. ◊ (peior.) facil, sentimental. (< it. operettistico)

operetistic, -ă adj. (muz.) De operetă ◊ „Pericolul cel mai mare prevăzut, de altfel, de regizor, acela al căderii în parodie involuntară și operetistică, nu a putut fi evitat cu nici un chip, montarea suferind mereu în acest sens.” Cont. 21 I 72 p. 6. ◊ „Duetul operetistic susținut de către M.R. și R.Z.” R.lit. 2 IX 76 p. 16; v. și monodia. (din it. operettistico; Th. Hristea P.E. 123, I. Iordan în SCL 4/64 p. 419, atestare din 1960; DN3, DEX-S)

operetistic adj. m., pl. operetistici; f. sg. operetistică, pl. operetistice