OPALESCÉNȚĂ, opalescențe, s. f. Aspect lăptos prezentat, în urma fenomenului de refracție a luminii, de unele medii cu particule fin dispersate sau bule de gaz microscopice și care apare roșcat când este observat prin transparență și albăstrui când este observat lateral. – Din fr. opalescence.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

OPALESCÉNȚĂ f. fiz. Caracter opalescent; aspect de opal. [G.-D. opalescenței] /<fr. opalescence
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

OPALESCÉNȚĂ s.f. Calitatea de a fi opalescent, de a avea reflexe opaline. [Cf. fr. opalescence, it. opalescenza].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

OPALESCÉNȚĂ s. f. 1. calitatea de a fi opalescent. 2. (pict.) descompunere a luminii albe, care lasă să treacă tonurile calde și le reflectă pe cele reci, opacitatea devenind astfel semitransparentă. (< fr. opalescence)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

opalescénță s. f., g.-d. art. opalescéntei; pl. opalescénte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink