opăițel sm [At: BARONZI, L. 139 / V: (reg) opai~, opali~, opăli~, opăț~ / P: ~pă-i~ / Pl: ~ei / E: opaiț + -el] (Bot; reg) 1 Opaiț (7) (Melandryum pratense). 2 (Bot; reg) Arsenic (Lychnis chalcedonica).

opaițel sm vz opăițel

opalițel sm vz opăițel

opălițel sm vz opăițel

opățel sm vz opăițel

opaițel m. plantă cu florile albe, mai rar roșiatice (Lychnis vespertina).

opáiț n., pl. e (vest, est) și opáiță (est) f., pl. e (vsl. opaĭecĭ, opaiță, d. opanica, lighean, cupă, panica, cupă; bg. sîrb. panica, strachină, gamelă. Pare înrudit cu vgerm. panna, phannâ, ngerm. pfanne, mlat. panna d. vlat. pátina, tigaĭe). Hîrb orĭ strachină în care s’a pus seŭ și un fitil și care se maĭ întrebuințează și azĭ în loc de lampă pin satele izolate orĭ sărace. Fachie. – (Opaiță). O plantă cariofilee (numită și opaițel, m., pl. eĭ) cu florĭ albe (și rar roșiatice) care se deschid seara (și de aceĭa-ĭ și zice opaiță!) și răspîndesc un miros plăcut și cu fructu capsular cu dințĭ proeminențĭ (melándryum praténse orĭ lýchnis vespertina saŭ dióica). – Și văpaiț (Olt.). V. șterț.

opaițel, opaiței, s.m. (reg.) plantă cu flori albe sau roșii.

LYCHNIS L., OPĂȚEL, fam. Caryophyllaceae. Gen originar din Algeria, cca 37 specii, erbacee, anuale sau vivace. Flori (5 sepale, unite formînd un tub, 5 petale, 5 stamine, 5 stile) hermafrodite, radiale, în cime. Frunze îngust-liniare. Fruct, capsulă.