OPACĂ, opăci, s. f. (Rar; regional) Vîslă, lopată. Cîți copii pe drum găsea, la opăci că mi-i punea. TEODORESCU, P. P. 310.

OPACĂ, opăci, s. f. (Reg.) Vîslă, lopată. – V. opacină.

opac², ~ă a [At: DENSUSIANU, Ț. H. 56 / V: (reg) ~ag / Pl: ~aci, ~ace / E: srb opak] (Reg) 1 (D. persoane) Cu care nu te poți înțelege Si: îndărătnic. 2 (D. persoane) Prost. 3 (Îf opag, d. cuvinte) Ciudat. corectat(ă)

opac¹, ~ă a [At: ȘINCAI, ÎNV. 126 / Pl: ~aci, ~ace / E: lat opacus, -a, -um, fr opaque] 1 Prin care nu poate trece lumina Si: întunecos, obscur, opacifiat (4). 2 (Pex; d. corpuri) Prin care nu pot trece unde electromagnetice sau corpusculare Si: opacifiat (5). 3 (Fig; d. persoane) Cu orizont mărginit Si: îngust, obtuz.

opag, ~ă a vz opac²

OPAC², -Ă, opaci, -e, adj. 1. Prin care nu poate trece lumina, lipsit de transparență, nestrăveziu. Placă metalică opacă, a în bezna opacă a nopții... se revarsă o mare de lumini. BOGZA, V. J. 159. ♦ (Prin extensiune) Prin care nu pot trece unde electromagnetice, raze infraroșii, raze X etc. ♦ Lipsit de strălucire, întunecat, acoperit. Noapte tristă, noapte mută, noapte moartă, cer opac. MACEDONSKI, O.I 115. Sus pe cer se vede soarele portocaliu, absolut rotund, cînd mai strălucitor, cînd mai opac. CARAGIALE, O. VII 96. 2. Fig. (Despre persoane) îngust la minte, cu orizont mărginit, obtuz.

OPAC, -Ă adj. 1. Prin care nu străbate lumina. ♦ Dens, de nepătruns. ♦ Întunecat, înnorat, întunecos. 2. (Fig.) Lipsit de inteligență; obtuz. [< fr. opaque, it. opaco, lat. opacus].

OPAC, -Ă adj. 1. lipsit de transparență, prin care nu străbate lumina. ◊ dens, de nepătruns. ◊ lipsit de strălucire, întunecat, înnorat, întunecos. 2. (fig.) lipsit de inteligență; mărginit, obtuz. (< fr. opaque, lat. opacus)

OPAC ~că (~ci, ~ce) (despre corpuri) 1) Care împiedică trecerea luminii; lipsit de transparență; intransparent; mat. 2) Care se opune trecerii radiațiilor; impenetrabil de radiații. 3) Care este lipsit de strălucire; fără strălucire; mat. 4) fig. Care denotă lipsă de pricepere intelectuală; lipsit de pătrundere; greu de cap; obtuz. /<fr. opaque, lat. opacus

opac a. prin care nu poate pătrunde lumina.

2) opác, -ă adj. (bg. sîrb. opak. Îndărătnic. V. opac 1). Trans. vest. Prost, dobitoc.

3) *opác, -ă adj. (lat. opácus). Pin care nu se vede, care nu e transparent: vasele de lut îs opace.

opac¹ adj. m., pl. opaci; f. opacă, pl. opace

opac¹ adj. m., pl. opaci; f. opacă, pl. opace

opac (nestrăveziu) adj. m., pl. opaci; f. sg. opacă, pl. opace

OPACĂ s. v. lopată, ramă, vâslă.

opacă s. v. LOPATĂ. RAMĂ. VÎSLĂ.

OPAC adj. v. mărginit.

OPAC adj. mat, netransparent, (înv.) nepreveziu. (Material textil ~.)

opac adj. v MĂRGINIT.

OPAC adj. netransparent, (înv.) nepreveziu. (Material textil ~.)

Opac ≠ transparent, străveziu

opacă (opăci), s. f. – 1. (Pl. Trans.) Detenție, arestare. – 2. Furchet, cuzinet. – 3. Vîslă, lopată. Sl. opako „înapoi”, slov. opak „pe dos, invers” (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 228), cf. sl. opačica „legătură”. – Der. opăci, vb. (a împiedica; a tulbura; a molesta, a deranja), din sb., slov. opaciti; opăceală, s. f. (molestare, supărare); opacină, s. f. (vîslă), din sl. opačina „legătură”, cf. ceh. opačina „vîslă”, rut. opačyna „vîslă”.