OPACI- elem. „opacitate”. (< fr. opaci-, cf. lat. opacus, întunecat)

OPĂCI, opăcesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A opri în loc, a reține; a împiedica. 2. A induce în eroare, a deruta; a necăji; a năuci, a zăpăci. 3. A liniști, a potoli, a domoli. – Din bg. opača, sb. opačiti.

opac², ~ă a [At: DENSUSIANU, Ț. H. 56 / V: (reg) ~ag / Pl: ~aci, ~ace / E: srb opak] (Reg) 1 (D. persoane) Cu care nu te poți înțelege Si: îndărătnic. 2 (D. persoane) Prost. 3 (Îf opag, d. cuvinte) Ciudat. corectat(ă)

opac¹, ~ă a [At: ȘINCAI, ÎNV. 126 / Pl: ~aci, ~ace / E: lat opacus, -a, -um, fr opaque] 1 Prin care nu poate trece lumina Si: întunecos, obscur, opacifiat (4). 2 (Pex; d. corpuri) Prin care nu pot trece unde electromagnetice sau corpusculare Si: opacifiat (5). 3 (Fig; d. persoane) Cu orizont mărginit Si: îngust, obtuz.

opag, ~ă a vz opac²

opăci¹ [At: N. TEST. (1648) 7^r/30 / Pzi: ~cesc / E: bg опача, srb opaciti] (Reg) 1 vt A opri. 2 vt A reține. 3-4 vt (A întârzia sau) a opri fermentarea mustului de struguri. 5-6 vtr A (se) liniști. 7 vt A induce în eroare Si: a deruta. 8 vt A buimăci. 9 vt A necăji. 10 vt (Înv) A ispiti. 11 vt A-și ieși din minți Si: a înnebuni. 12 vr A obosi. 13 vr A se poci. 14 vr A se schimonosi.

opăci² vt [At: DLR / Pzi: ~cesc / E: opacă³] (Reg) A conduce o plută.

OPĂCI, opăcesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A opri în loc, a reține; a împiedica. 2. A induce în eroare, a deruta; a necăji; a năuci, a zăpăci. 3. A liniști, a potoli, a domoli. – Din bg. opača, scr. opačiti.

OPAC², -Ă, opaci, -e, adj. 1. Prin care nu poate trece lumina, lipsit de transparență, nestrăveziu. Placă metalică opacă, a în bezna opacă a nopții... se revarsă o mare de lumini. BOGZA, V. J. 159. ♦ (Prin extensiune) Prin care nu pot trece unde electromagnetice, raze infraroșii, raze X etc. ♦ Lipsit de strălucire, întunecat, acoperit. Noapte tristă, noapte mută, noapte moartă, cer opac. MACEDONSKI, O.I 115. Sus pe cer se vede soarele portocaliu, absolut rotund, cînd mai strălucitor, cînd mai opac. CARAGIALE, O. VII 96. 2. Fig. (Despre persoane) îngust la minte, cu orizont mărginit, obtuz.

OPACĂ, opăci, s. f. (Rar; regional) Vîslă, lopată. Cîți copii pe drum găsea, la opăci că mi-i punea. TEODORESCU, P. P. 310.

OPĂCI, opăcesc, vb. IV. Tranz. (Regional) 1. A opri în loc, a reține de la lucru sau din drum; a împiedica. Și-acum plec unde-am plecat ieri, dar d-ta m-ai opăcit. RETEGANUL, P. I 68. 2. A necăji; a buimăci, a năuci, a zăpăci. Se duce vestea în țară Că m-ai opăcit o vară. MARIAN, S. 152.

OPACĂ, opăci, s. f. (Reg.) Vîslă, lopată. – V. opacină.

OPAC, -Ă adj. 1. Prin care nu străbate lumina. ♦ Dens, de nepătruns. ♦ Întunecat, înnorat, întunecos. 2. (Fig.) Lipsit de inteligență; obtuz. [< fr. opaque, it. opaco, lat. opacus].

OPAC, -Ă adj. 1. lipsit de transparență, prin care nu străbate lumina. ◊ dens, de nepătruns. ◊ lipsit de strălucire, întunecat, înnorat, întunecos. 2. (fig.) lipsit de inteligență; mărginit, obtuz. (< fr. opaque, lat. opacus)

OPAC ~că (~ci, ~ce) (despre corpuri) 1) Care împiedică trecerea luminii; lipsit de transparență; intransparent; mat. 2) Care se opune trecerii radiațiilor; impenetrabil de radiații. 3) Care este lipsit de strălucire; fără strălucire; mat. 4) fig. Care denotă lipsă de pricepere intelectuală; lipsit de pătrundere; greu de cap; obtuz. /<fr. opaque, lat. opacus

OPĂCI vb. (ȚR, Trans. SV) A induce în eroare, a deruta. B: Pentru ce smintiți și opăciți oamenii de la lucruri? CRON. 1687, 29^r. C: Căutat să nu vă opăcească cineva pre voi. N. TEST. (1648). ♦ (Criș., Trans. SV) A ispiti. Să te va opăci ochiul tău au mîna ta, au piciorul tău, sau acarcarea din mădularele tale, tu să le lapezi de la tine. C. 1692, 505^r; cf. N. TEST (1648). Etimologie: bg. opača, scr. opačiti. Vezi și opăcit, opăcitor, opăcitură. Cf. c e l u i, î n c e l u i, p o t i c ă l i.

opac a. prin care nu poate pătrunde lumina.

opăcì v. Tr. a ținea în loc, a împiedeca. [Slovean OPAČITI, a face d’andoasele].

2) opác, -ă adj. (bg. sîrb. opak. Îndărătnic. V. opac 1). Trans. vest. Prost, dobitoc.

3) *opác, -ă adj. (lat. opácus). Pin care nu se vede, care nu e transparent: vasele de lut îs opace.

opăcésc v. tr. (vsl. sîrb. opačiti, a face pe dos, pačiti, a împedeca, a turbura, d. opak, pe dos; vsl. paky, din noŭ, opaky, înapoĭ [mișcînd], opako, din apoĭ. V. opac 1 și 2, pacoste și ză-păcesc). Vest. Împedec, stingheresc, importunez: dă-mĭ pace și nu mă opăci! V. refl. Mă opresc, perd timpu: du-te și nu te opăci!

opac¹ adj. m., pl. opaci; f. opacă, pl. opace

opăci (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. opăcesc, 3 sg. opăcește, imperf. 1 opăceam; conj. prez. 1 sg. să opăcesc, 3 să opăcească

opac¹ adj. m., pl. opaci; f. opacă, pl. opace

opăci (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. opăcesc, imperf. 3 sg. opăcea; conj. prez. 3 să opăcească

opac (nestrăveziu) adj. m., pl. opaci; f. sg. opacă, pl. opace

opăci vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. opăcesc, imperf. 3 sg. opăcea; conj. prez. 3 sg. și pl. opăcească

OPAC adj. mat, netransparent, (înv.) nepreveziu. (Material textil ~.)

OPAC adj. v. mărginit.

OPACĂ s. v. lopată, ramă, vâslă.

opac adj. v MĂRGINIT.

OPAC adj. netransparent, (înv.) nepreveziu. (Material textil ~.)

opacă s. v. LOPATĂ. RAMĂ. VÎSLĂ.

Opac ≠ transparent, străveziu

opacă (opăci), s. f. – 1. (Pl. Trans.) Detenție, arestare. – 2. Furchet, cuzinet. – 3. Vîslă, lopată. Sl. opako „înapoi”, slov. opak „pe dos, invers” (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 228), cf. sl. opačica „legătură”. – Der. opăci, vb. (a împiedica; a tulbura; a molesta, a deranja), din sb., slov. opaciti; opăceală, s. f. (molestare, supărare); opacină, s. f. (vîslă), din sl. opačina „legătură”, cf. ceh. opačina „vîslă”, rut. opačyna „vîslă”.

OPACI- „opacitate”. ◊ L. opacus „întunecat, umbros” > fr. opaci-, engl. id. > rom. opaci-. □ ~metrie (v. -metrie₁), s. f., ansamblu de metode și procedee pentru măsurarea opacității unor substanțe; ~metru (v. -metru₁), s. n., instrument pentru determinarea opacității unor substanțe.

opăci, opăcesc, vb. IV (reg.) 1. a împiedica, a reține, a stingheri. 2. a induce în eroare, a deruta, a necăji, a năuci, a zăpăci. 3. a liniști, a potoli, a domoli. 4. a obosi, a se istovi. 5. a poci, a urâți.