opac³, ~ă [At: TDRG / Pl: (1) opăci, (2) ~ace / E: ns cf opacină] (Reg) 1 sf Opacină (1). 2 sn Cui cu care se prinde vâsla de luntre. 3 sfa Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 4 sfa Melodie după care se execută acest dans.

opac², ~ă a [At: DENSUSIANU, Ț. H. 56 / V: (reg) ~ag / Pl: ~aci, ~ace / E: srb opak] (Reg) 1 (D. persoane) Cu care nu te poți înțelege Si: îndărătnic. 2 (D. persoane) Prost. 3 (Îf opag, d. cuvinte) Ciudat. corectat(ă)

opac¹, ~ă a [At: ȘINCAI, ÎNV. 126 / Pl: ~aci, ~ace / E: lat opacus, -a, -um, fr opaque] 1 Prin care nu poate trece lumina Si: întunecos, obscur, opacifiat (4). 2 (Pex; d. corpuri) Prin care nu pot trece unde electromagnetice sau corpusculare Si: opacifiat (5). 3 (Fig; d. persoane) Cu orizont mărginit Si: îngust, obtuz.

OPAC² adj. Trans. (DENS.) (VIC.) Nepriceput, nerod, fără judecată.

*OPAC¹ adj. 1 Nestrăvăzător, prin care nu se poate vedea, prin care nu poate trece lumina: corp ~ ¶ 2 Întunecos: o ceață ~ă [lat.].

OPAC¹, opace, s. n. Cui de care se reazemă vîsla luntrii.

OPAC², -Ă, opaci, -e, adj. 1. Prin care nu poate trece lumina, lipsit de transparență, nestrăveziu. Placă metalică opacă, a în bezna opacă a nopții... se revarsă o mare de lumini. BOGZA, V. J. 159. ♦ (Prin extensiune) Prin care nu pot trece unde electromagnetice, raze infraroșii, raze X etc. ♦ Lipsit de strălucire, întunecat, acoperit. Noapte tristă, noapte mută, noapte moartă, cer opac. MACEDONSKI, O.I 115. Sus pe cer se vede soarele portocaliu, absolut rotund, cînd mai strălucitor, cînd mai opac. CARAGIALE, O. VII 96. 2. Fig. (Despre persoane) îngust la minte, cu orizont mărginit, obtuz.

OPAC, -Ă adj. 1. Prin care nu străbate lumina. ♦ Dens, de nepătruns. ♦ Întunecat, înnorat, întunecos. 2. (Fig.) Lipsit de inteligență; obtuz. [< fr. opaque, it. opaco, lat. opacus].

OPAC, -Ă adj. 1. lipsit de transparență, prin care nu străbate lumina. ◊ dens, de nepătruns. ◊ lipsit de strălucire, întunecat, înnorat, întunecos. 2. (fig.) lipsit de inteligență; mărginit, obtuz. (< fr. opaque, lat. opacus)

OPAC ~că (~ci, ~ce) (despre corpuri) 1) Care împiedică trecerea luminii; lipsit de transparență; intransparent; mat. 2) Care se opune trecerii radiațiilor; impenetrabil de radiații. 3) Care este lipsit de strălucire; fără strălucire; mat. 4) fig. Care denotă lipsă de pricepere intelectuală; lipsit de pătrundere; greu de cap; obtuz. /<fr. opaque, lat. opacus

opac a. prin care nu poate pătrunde lumina.

opac n. cuiul de care se prinde vâsla de luntre. [Slav. OPAKO, înapoi, din dos].

2) opác, -ă adj. (bg. sîrb. opak. Îndărătnic. V. opac 1). Trans. vest. Prost, dobitoc.

3) *opác, -ă adj. (lat. opácus). Pin care nu se vede, care nu e transparent: vasele de lut îs opace.

1) opác n., pl. e (vsl. opako, înapoĭ. V. opacină). Munt. est. Scarmos, strapazan, bățu de care se fixează lopata luntriĭ.

opag, ~ă a vz opac²

opac¹ adj. m., pl. opaci; f. opacă, pl. opace

opac² s. n., pl. opace

opac² s. n., pl. opace

opac¹ adj. m., pl. opaci; f. opacă, pl. opace

opac (nestrăveziu) adj. m., pl. opaci; f. sg. opacă, pl. opace

opac (cui) s. n., pl. opace

OPAC adj. mat, netransparent, (înv.) nepreveziu. (Material textil ~.)

OPAC s. v. strapazan, ujbă.

OPAC adj. v. mărginit.

opac adj. v MĂRGINIT.

OPAC adj. netransparent, (înv.) nepreveziu. (Material textil ~.)

opac s. v. STRAPAZAN. UJBĂ.

Opac ≠ transparent, străveziu

OPAC², -Ă adj. (Regional) 1. (Despre persoane) Cu care nu te poți înțelege, îndărătnic (todoran, gl.); nepriceput, prost (densusianu, Ț. h. 56, viciu, gl., scriban, d.). ◊ (Substantivat) De ce sloboziși vițelul din jug, măi opacule? viciu, gl. 2. (În forma opag, despre cuvinte) Curios, ciudat, neobișnuit. cf. com. din sasca română – moldova nouă. Are un nume opag. ib. – pl.: opaci, -ce. – Și: opag, -ă adj. – Din scr. opak.

OPAC³, -Ă s. f., s. n. (Regional) 1. s. f. Opacină. Cîți copii pe drum găsea, La opăci că mi-i punea. teodorescu, p. p. 310, cf. alr sn iii h 841/182. 2. s. n. Cui cu oare se prinde vîsla de luntre. cf. tdrg, scriban, d. Cuiul de care se prinde vîsla de luntre se numește strapazan, strepezea, ujbă sau opac. damÉ, t. 126. 3. s. f. art. Numele unui joc popular. cf. VARONE, D. 120. – pl.: (1) opăci, (2) opace. – cf. opacină.

OPAC¹, -Ă adj. 1. Prin care nu poate trece lumina, lipsit de transparență; întunecos, obscur. Trupuri opace sau întunecate. șincai, înv. 126. Lumea este în univers o enormă mare..., în care învăluite înoată, rotindu-se nenumărate globuri opace sau lucide. genilie. g. 75/1. Opacă: prin care nu poate vedea cineva. kretzulescu, m. 171/6. Acei nuori... ni se înfățișează ca un corp obscur (opac). barasch, m. iii, 41/6. Toți planiții sînt trupuri opace (fără lumină de sine). stamati, f. 149/21. Abia ieșea un freamăt de sub frunzele opace. macedonski, o. î, 74. După cîteva minute lumina lui se întunecă iarăși, ca acoperită de ceva opac, așezat între mine și ea. sandu-aldea, a. m. 112. Din depărtarea sură și opacă, Un stol de ciori întunecat s-abate. cazimir, l. u. 37. Mîna camaradului necunoscut îl prinse, caldă și omenească, tîrîndu-l în noaptea opacă. c. petrescu, î. i, 302, cf. id. c. v. 7: Mister de umbră opacă. teodoreanu, m. ii, 194. Toate au căzut în pulbere ca într-un mormînt opac. sadoveanu, e. 10, cf. id. o. îx, 25. În bezna opacă a nopții... se revarsă o mare de lumini. bogza, v. j. 159. Nu mai eram decît ram, Decît rădăcină și pace De ierburi opace. isanos, Ț. l. 9. ♦ Fig. M-am frecat la ochi... ca să recad în visul opac al realității. galaction, o. 109. O zguduitură surdă și un pocnet opac se auzi în toată casa. călinescu, c. 342. Toate încercările de a sparge tăcerea opacă a tatălui său erau fără rezultat. t. popovici, s. 121. ◊ (Substantivat) Opacul decolorat al ochiului de mort. minulescu, vers. 345. ♦ (p. ext., despre corpuri) Prin care nu pot trece unde electromagnetice, raze infraroșii, raze X etc. dl, dm, cf. der. ♦ Lipsit de strălucire, întunecat. Niște stele opace. gorjan, h. iv, 89/8.Sus pe cer se vede soarele portocaliu... cînd mai strălucitor, cînd mai opac. caragiale, o. vii, 96. Noapte moartă, cer opac. macedonski, o. i, 115. Un bun cocs metalurgic trebuie să îndeplinească următoarele condiții: ...culoare neagră, opacă sau reflexe metalice. ioanovici, Tehn. 16. ◊ Fig. Ochiul său nu e opac sau distrat: e liber, vioi, deschis. ralea, s. t. hi, 267. 2. Fig. (Despre persoane) Cu orizont mărginit; îngust, obtuz. Metodelor noi le prezintă un suflet simplu și opac. lovinescu, c. vii, 59. – PI.: opaci, -ce. – Din lat. opacus, -a, -um, fr. opaque.