căutare avansată
10 definiții pentru „opțiune”   declinări

OPȚIÚNE, opțiuni, s. f. 1. Faptul s-au dreptul de a alege din două s-au mai multe lucruri, posibilități etc.; alegere. ♦ Spec. Alegere, în temeiul unui drept, între două s-au mai multe sitoați juridice. ◊ Drept de opțiune = a) drept acordat cuiva de ași alege cetățenia (de obicei în cazuri de stabilire în alt stat); b) drept acordat cuiva de a accepta o moștenire s-au de a renunța l-a ea. 2. Condiție stipulată uneori în tranzacțile comerciale, potrivit căreia o parte contractantă, care își asumă obligați ferme, acordă celeilalte părți, pentru un anumit termen, dreptul de a alege între diferitele condiți alternative ale contractului s-au chiar dreptul de a renunța l-a tranzacție. [Pr.: -țiu-] – Din fr. option, lat. optio, -onis.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

OPȚIÚNE, opțiuni, s. f. 1. Faptul s-au dreptul de a alege din două s-au mai multe lucruri, posibilități etc. pe acela s-au pe aceea care îți convine; alegere. ♦ Spec. Alegere, în temeiul unui drept, între două s-au mai multe sitoați juridice. ◊ Drept de opțiune = a) drept acordat cuiva de ași alege cetățenia (de obicei în cazuri de stabilire în alt stat); b) drept acordat cuiva de a accepta o moștenire s-au de a renunța l-a ea. 2. Condiție stipulată uneori în tranzacțile comerciale, potrivit căreia o parte contractantă, care își asumă obligați ferme, acordă celeilalte părți, pentru un anumit termen, dreptul de a alege între diferitele condiți ale contractului s-au chiar dreptul de a renunța l-a tranzacție. [Pr.: -țiu-] – Din fr. option, lat. optio, -onis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

opțiúne (-țiu-) s. f., g.-d. art. opțiúni; pl. opțiúni
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

OPȚIÚNE s. alegere. (~ lui sa dovedit fericită.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

OPȚIÚNE ~i f. v. A OPTA.Drept de ~ a) drept de asi alege cetatenia; b) drept de a accepta s-au a renunta l-a o mostenire. [Sil. -tiu-] /<fr. option, lat. optio, ~onis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

OPȚIÚNE s.f. 1. Faptul s-au posibilitatea de a opta, de a alege între două s-au mai multe lucruri; (spec.) drept al cuiva de ași alege cetățenia; optare. 2. Condiție existentă în unele tranzacți comerciale, potrivit căreia i se acordă cumpărătorului un termen în care el poate definitiva tranzacția s-au poate renunța l-a ea, pe când pentru vânzător obligația rămâne fermă. [Pron. -țiu-. / cf. fr. option, lat. optio].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

OPȚIÚNE s. f. 1. faptul, dreptul de a (putea) alege între două s-au mai multe lucruri, posibilități etc. 2. condiție existentă în unele tranzacți comerciale, potrivit căreia i se acordă cumpărătorului un termen în care el poate definitiva tranzacția s-au poate renunța l-a ea, pe când pentru vânzător obligația rămâne fermă. (< fr. option, lat. optio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

opțiúne s. f. (sil. -țiu-), g.-d. art. opțiúni; pl. opțiúni
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

optiune f. actiunea, facultatea de a opta.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*opțiúne f. (lat. óptio, -ónis, d. *ópere, *optum, a dori, de unde vine optare. V. optez, adopt). Acțiunea saŭ facultatea de a opta.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink