opărit, ~ă a [At: POLIZU / Pl: ~iți, ~e / E: opări] 1 Peste care s-a turnat sau s-a vărsat apă fierbinte. 2 (Reg, d. lapte, brânză) Încălzit. 3 (Reg; d. înfățișarea cuiva) Slab. 4 (Reg; d. înfățișarea cuiva) Trecut. 5 (D. copiii mici) Care are iritații ale pielii (de obicei la încheieturi, din cauza transpirației sau a lipsei de curățenie). 6 (Pfm; fig) Supărat. 7 Ofilit. 8 (D. cereale) Alterat prin încălzire.

OPĂRIT adj. 1 p. OPĂRI. Fript, ars cu apă fierbinte ¶ 2 Ⓕ Zăpăcit, rușinat, ca o curcă plouată: acum stau ca opăriți amîndoi (RET.); baba a rămas ~ă și nu știa ce să facă de ciudă (CRG.).

OPĂRIT, -Ă, opăriți, -te, adj. 1. (Mai ales despre copiii mici) Care are pielea iritată în unele părți ale corpului, mai cu seamă la încheieturi, din cauza căldurii sau a lipsei de curățenie. 2. Fig. Fără chef, fiert, plouat. Să fi pierdut tot... și tot n-ar fi așa de opărit. CARAGIALE, O. III 61. Baba a rămas opărită și nu știa ce să facă de ciudă. CREANGĂ, P. 291.

OPĂRIT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A OPĂRI și A SE OPĂRI. 2) fig. (despre persoane) Care nu are dispoziție; abătut; plouat; indispus. /v. a (se) opări

opărit a. 1. fiert, înfierbântat; 2. fig. confuz: baba a rămas opărită CR.

opărít, -ă adj. Udat cu apă clocotită: prune opărite. Fig. Confuz, rușinat, surprins și cu buzele unflate: auzind asta, el rămase opărit.

OPĂRI, opăresc, vb. IV. 1. Tranz. A turna peste ceva un lichid clocotit (apă, leșie, lapte etc.) pentru a spăla, a curăța de coajă, a găti etc. ♦ Tranz. și refl. A provoca sau a căpăta arsuri, turnând sau vărsând apă clocotită sau alt lichid foarte fierbinte; a (se) arde. 2. Refl. (Mai ales despre copiii mici) A face răni și iritații în unele părți ale corpului, mai ales la încheieturi, din cauza transpirației, a urinei etc. 3. Refl. (Reg.; despre mălai, făină, plante uscate) A se încinge, alterându-se. 4. Refl. (Despre plante) A se ofili, a se veșteji (din cauza căldurii); a se măna din cauza soarelui prea fierbinte apărut după ploaie. – Din bg. oparja, sb. opariti.

opări [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 110^r/23 / Pzi: ~resc și (reg) opăr / E: bg опаря, cf. srb opăriti] 1 vt A turna peste ceva un lichid fierbinte pentru a spăla, a curăța, a găti etc. 2 vt A provoca arsuri, turnând sau vărsând peste o ființă apă clocotită sau alt lichid foarte fierbinte Si: a arde. 3 vt (Reg) A încălzi la foc laptele acru, pentru a-l închega și a-l transforma în brânză. 4 vr (De obicei d. copiii mici) A face iritații și răni în unele părți ale corpului, mai ales la încheieturi, din cauza lipsei de curățenie sau a transpirației. 5 vr (Îrg; d. plante) A se ofili din cauza căldurii. 6 vr (Reg; d. grâu, porumb, făină, plante uscate) A se încinge, alterându-se. 7 vt (Reg) A omorî albinele cu fum de pucioasă. 8 (Pfm; fig) A supăra foarte rău pe cineva.

OPĂRI (-ăresc) vb. tr. și refl. 1 A (se) frige, a (se) arde cu apă fierbinte: au turnat acel uncrop peste dînsele acolo și le-au opărit (SB.); și-a dat pielea popii, opărindu-și gîtul c’un felegean de cafea clocotită (ALECS.); toate lighioanele, cu gîturile întinse, se plînseră că li s’au opărit gîtlejurile (ISP.) ¶ 2 A spăla cu apă fierbinte un animal junghiat, spre a-i scoate mai ușor părul de pe trup: la Crăciun, cînd tăia tata porcul și-l pîrlea și-l opărea (CRG.); găina mai întîiu se opărește și apoi se jumulește ¶ 2 A turna apă clocotindă peste ceva: ~ rufele; m’a trimes părintele să opăresc... lîna cea din poloboc (SB.) ¶ 4 🐙 ~ stupii, a înnăbuși albinele cu fum de pucioasă aprinsă sub stup (VIC.) ¶ 5 A trage o săpuneală, un perdaf: ian să îndrăznească cineva să zică ba, că-l opăresc (ALECS.) [vsl. opariti].

OPĂRI, opăresc, vb. IV. 1. Tranz. A turna peste ceva un lichid clocotit (apă, leșie, lapte etc.) pentru a spăla, a curăța de coajă, a găti etc. ♦ Tranz. și refl. A provoca sau a căpăta arsuri, turnând sau vărsând apă clocotită sau alt lichid foarte fierbinte; a (se) arde. 2. Refl. (Mai ales despre copiii mici) A face răni și iritații în unele părți ale corpului, mai ales la încheieturi, din cauza transpirației, a urinei etc. 3. Refl. (Reg.; despre mălai, făină, plante uscate) A se încinge, alterându-se. 4. Refl. (Despre plante) A se ofili, a se veșteji (din cauza căldurii); a se măna din cauza soarelui prea fierbinte apărut după ploaie. – Din bg. oparja, scr. opariti.

OPĂRI, opăresc, vb. IV. 1. Tranz. A turna peste ceva un lichid foarte fierbinte (apă, leșie etc.) pentru a spăla, a curăța, a găti etc. Femeia strînse blidele repede, le opări și le rîndui pe poliță. SADOVEANU, B. 95. Pe mine m-a trimes părintele să opăresc îndata-mare lina cea din poloboc. SBIERA, P. 238. La crăciun, cînd tăia tata porcul și-l pîrlea și-l opărea... eu încălecam pe porc deasupra paielor. CREANGĂ, A. 41. ◊ Fig. De va fi vorba de muzică, apoi îți opăresc tot într-o leșie pe Rossini cu Offenbach. ODOBESCU, S. III 102. ◊ A provoca arsuri cu apă clocotită sau cu alt lichid foarte fierbinte; a arde. I-a opărit pe toți, de țipau și fugeau nebuni de usturime și de durere. CREANGĂ, P. 292. Și-a dat pielea popii, opărindu-și gîtu c-un felegean de cafea clocotită. ALECSANDRI, T. I 382. Ea umple oala prostește, Nencercînd apa defel, Ș-îi toarnă de-l opărește Tocma ca pe un purcel. PANN, P. V. I 98. ◊ Refl. Povestea pentru a cincizecea sau a suta oară cum era să se opărească cu pilaf de prune. STĂNOIU, C. I. 114. 2. Refl. (Mai ales despre copiii mici) A face în unele părți ale corpului, mai ales la încheieturi, răni și iritații ale pielii, din cauza lipsei de curățenie sau a căldurii. 3. Refl. (Regional, despre mălai, făină, plante uscate) A se încinge alterîndu-se.

A OPĂRI ~esc tranz. 1) A trata cu un lichid fierbinte (pentru a steriliza, a curăța etc.). ~ rufele. 2) (ființe, părți ale corpului lor) A face să capete arsuri de pe urma acțiunii apei clocotite sau a altui lichid fierbinte. /<bulg. oparja, sb. opariti

A SE OPĂRI mă ~esc intranz. 1) (despre persoane, mai ales despre copiii mici) A căpăta iritații ale pielii (din cauza căldurii sau a lipsei de curățenie). 2) (despre făină, fân etc.) A-și pierde proprietățile inițiale (sub influența umezelii și a căldurii), căpătând un gust sau un miros neplăcut; a se aprinde; a se încinge. 3) (despre plante) A-și pierde frăgezimea și vlaga, veștezindu-se (din cauza arșiței); a se ofili; a se sfriji. /<bulg. oparja, sb. opariti

opărì v. 1. a stropi cu apă fierbinte; 2. a se frige cu apă fierbinte. [Slav. OPARITI].

opărésc v. tr. (vsl. o-pariti și po-pariti, a opări, d. pariti, a opări cu abur, a afuma, d. para, fum, abur, miros de lucru ars. V. pară, pîrlesc, părpălesc). Ating cu apă ferbinte (saŭ și cu abur), pun în apă ferbinte: ceaĭu i s’a vărsat pe mînă și l-a opărit, a opări ceaĭu (a pune în apă clocotită planta numită ceaĭ). V. refl. Mă frig cu apă ferbinte. Mi se roșește pelea din cauza sudoriĭ ferbințĭ: mi s’a opărit picĭoru’n cizmă.

opări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. opăresc, 3 sg. opărește, imperf. 1 opăream; conj. prez. 1 sg. să opăresc, 3 să opărească

opări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. opăresc, imperf. 3 sg. opărea; conj. prez. 3 să opărească

opări vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. opăresc, imperf. 3 sg. opărea; conj. prez. 3 sg. și pl. opărească

opări (opăresc, opărit), vb. – 1. A încinge, a înfierbînta. – 2. A săpuni, a dojeni. – 3. A se coace, a se inflama, a se înroși, a se spuzi pielea. – Mr. upărescu, upurescu, upărire, megl. (pupărés). Sl. (sb., slov.) opariti (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 243), cf. bg. oparjam, poparjam (› megl.), ceh. opaŕiti. – Der. opăreală, s. f. (încingere; spuzeală); opăritură, s. f. (înfierbîntare).

opărit, -ă, opăriți, -te adj. 1. (intl.) cercetat în stare de libertate. 2. (pop.) supărat, necăjit.

opări, opăresc v. r. (pop.) a se supăra.

OPĂRI vb. v. coace.

OPĂRI vb. a coace, a fierbe. (A ~ firele de tort.)

OPĂRIT, -Ă adj. 1. Peste care s-a turnat sau vărsat apă fierbinte; fript, ars cu apă fierbinte. cf. polizu. La aceste vorbe, mulți dintre boieri s-au simțit atinși; cel cu pricina a rămas ca opărit, creangă, a. 156, cf. barcianu alexi, w. Avusese și un băiat, care-i pierise opărit cînd avea trei ani, căci se răsturnase peste el ceaunul în care fierbea fasolea. camil petrescu, o. ii, 304. Bărbatul se dădu în lături de la cai, ca opărit, contemp. 1954, nr. 17, 4/1, cf. gcr u, 341. Vișine opărite. alr ii 6 096/728. Pisica opărită fuge și de apă rece. zanne, p. i, 602. ♦ (Regional, despre lapte, brînză) Scopt (Tămădău – Urziceni). alr i 1 823/727. ♦ (Regional, despre înfățișarea cuiva) Slab, galben; trecut. cf. Șez. ii, 47, pamfile, c. 48. 2. (Mai ales despre copiii mici) Care are iritații ale pielii (de obicei la încheieturi) din cauza transpirației sau a lipsei de curățenie. cf. DL, DM. 3. Fig. Supărat, cătrănit, furios. Baba a rămas opărită și nu știa ce să facă de ciudă. creangă, p. 291. Să fi pierdut tot ce ai pe lume și tot n-ai fi așa de opărit. caragiale, o. ii, 255. Apoi dumneata numai atîta știi, mamă, greutăți și iar greutăți! mormăi tînărul opărit. REBREANU, I. 277, cf. MUSCEL, 40, ZANNE, P. ii, 652. ◊ (Despre inimă) Copilul! zise Ion cu inima opărită, auzind glasul necunoscut care vestea intrarea unei vieți noi în lume. rebreanu, i. 311. – pl.: opăriți, -te. – v. opări.