ONTOLOGÍE s. f., Ramură a filosofiei care studiază trăsăturile generale ale existenței. – Din fr. ontologie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de mihvar | Semnalează o greșeală | Permalink

ONTOLOGÍE ~i f. 1) Ramură a filozofiei care se ocupă cu studiul bazelor și principiilor existenței; teorie a existenței. 2) Existență obiectivă a lucrurilor din realitate. [G.-D. ontologiei] /<fr. ontologie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ONTOLOGÍE s.f. 1. Ramură a filozofiei având drept obiect existența ca atare, trăsăturile și principiile comune oricărei existențe. ♦ Teorie speculativă despre esențele sau principiile ultime ale tuturor lucrurilor. 2. Latură a materialismului dialectic care se referă la determinările și la structura realității obiective. [Gen. -iei. / < fr. ontologie, cf. gr. on – ființă, logos – studiu].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ONTOLOGÍE s. f. ramură a filozofiei care studiază trăsăturile cele mai generale ale existenței; teoria existenței. (< fr. ontologie)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ONTOLOGÍE s. (FILOZ.) teoria existenței.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ontologíe s. f., art. ontología, g.-d. ontologíi, art. ontologíei
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink