ontologic, ~ă a [At: MAIORESCU, L. 105 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr ontologique] 1 Care aparține ontologiei. 2 Referitor la ontologie. 3 Specific ontologiei. 4 De ontologie.

ONTOLOGIC, -Ă, ontologici, -e, adj. Care se referă la ontologie, de ontologie, specific ontologiei.

ONTOLOGIC, -Ă adj. Referitor la ontologie. [< fr. ontologique].

ONTOLOGIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de ontologie; propriu ontologiei. /<fr. ontologique

*ontológic, -ă adj. (d. ontologie). Relativ la ontologie. Adv. Din punct de vedere ontologic. (Ca adv. și ontologicamente).

ontologic (referitor la existență) adj. m., pl. ontologici; f. ontologică, pl. ontologice

ontologic adj. m., pl. ontologici; f. ontologică, pl. ontologice

ontologic adj. → logic

ontologic, -ă, ontologici, -ce adj. Care aparține ontologiei, specific ontologiei; ontic. ◊ Argumentul ontic = argument care susține existența lui Dumnezeu pe baza ideilor apriorice existente o dată cu sufletul și cu rațiunea însăși și care nu au nevoie să fie demonstrate (adevăr, bine, frumos, drept etc.). A fost formulat și susținut de fericitul Augustin, Anselm de Canterbury, Descartes, Leibniz ș.a. – Din fr. ontologique.

ONTOLÓGIC, -Ă (< fr.) adj. Care privește ontologia. În opoziție cu gnoseologic, o. desemnează ordinea lucrurilor și ființei distinctă de cea a cunoașterii; în opoziție cu logic, desemnează ordinea reală distinctă de cea a discursului. La Heidegger, o. trimite la ființă și se distinge de ontic, care trimite la „ființare”.

ONTOLOGIC adj. (FILOZ.) (rar) ontic.

ONTOLOGIC adj. (FILOZ.) (rar) ontic.

ONTOLOGIC, -Ă adj. Care aparține ontologiei, privitor la ontologie, specific ontologiei. Cf. maiorescu, l. 105. Kirftegaard, se menținuse în domeniul teologic și trecuse, cu ajutorul lui Hegel, prea puțin în domeniul ontologic. ralea, s. t. ii, 197. Acum asistăm la o renaștere a spiritului ontologic. id. ib. m, 10. – Pl.: ontologici, -ce. – Din fr. ontologique.