13 definiții pentru ontologic
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- enciclopedice (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ONTOLOGIC, -Ă, ontologici, -ce, adj. Care aparține ontologiei, privitor la ontologie, specific ontologiei; ontic. – Din fr. ontologique.
ONTOLOGIC, -Ă, ontologici, -ce, adj. Care aparține ontologiei, privitor la ontologie, specific ontologiei; ontic. – Din fr. ontologique.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de mihvar
- acțiuni
ontologic, ~ă a [At: MAIORESCU, L. 105 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr ontologique] 1 Care aparține ontologiei. 2 Referitor la ontologie. 3 Specific ontologiei. 4 De ontologie.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ONTOLOGIC, -Ă, ontologici, -e, adj. Care se referă la ontologie, de ontologie, specific ontologiei.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ONTOLOGIC, -Ă adj. Referitor la ontologie. [< fr. ontologique].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ONTOLOGIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de ontologie; propriu ontologiei. /<fr. ontologique
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*ontológic, -ă adj. (d. ontologie). Relativ la ontologie. Adv. Din punct de vedere ontologic. (Ca adv. și ontologicamente).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ontologic (referitor la existență) adj. m., pl. ontologici; f. ontologică, pl. ontologice
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ontologic adj. m., pl. ontologici; f. ontologică, pl. ontologice
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ontologic adj. → logic
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ONTOLOGIC adj. (FILOZ.) (rar) ontic.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ONTOLOGIC adj. (FILOZ.) (rar) ontic.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
ontologic, -ă, ontologici, -ce adj. Care aparține ontologiei, specific ontologiei; ontic. ◊ Argumentul ontic = argument care susține existența lui Dumnezeu pe baza ideilor apriorice existente o dată cu sufletul și cu rațiunea însăși și care nu au nevoie să fie demonstrate (adevăr, bine, frumos, drept etc.). A fost formulat și susținut de fericitul Augustin, Anselm de Canterbury, Descartes, Leibniz ș.a. – Din fr. ontologique.
- sursa: D.Religios (1994)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ONTOLÓGIC, -Ă (< fr.) adj. Care privește ontologia. În opoziție cu gnoseologic, o. desemnează ordinea lucrurilor și ființei distinctă de cea a cunoașterii; în opoziție cu logic, desemnează ordinea reală distinctă de cea a discursului. La Heidegger, o. trimite la ființă și se distinge de ontic, care trimite la „ființare”.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A10) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
ontologic, ontologicăadjectiv
- 1. Care aparține ontologiei, privitor la ontologie, specific ontologiei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: ontic
etimologie:
- ontologique DEX '09 DEX '98 DN