14 definiții pentru ontogenie

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ONTOGENIE s. f. (Biol.; rar) Ontogeneză. ♦ Ramură a biologiei care studiază acest proces. – Din fr. ontogénie.

ontogenie sf [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~ii / E: fr ontogénie] (Blg) 1 Ontogeneză. 2 Ramură a biologiei care studiază acest proces.

ONTOGENIE s. f. (Biol.) Ontogeneză. ♦ Ramură a biologiei care studiază acest proces. – Din fr. ontogénie.

ONTOGENIE s. f. Procesul de dezvoltare a unei ființe vii, cuprinzînd toate transformările de la stadiul de embrion pînă la sfîrșitul vieții sale. Ontogenia trebuie studiată în legătură cu filogenia. ♦ Ramură a biologiei care studiază acest proces.

ONTOGENIE s.f. (Biol.) Evoluția unei ființe, începînd de la embrion și pînă la stadiul de adult. ♦ Ramură a biologiei care studiază această evoluție. [Gen. -iei. / < fr. ontogénie].

ONTOGENIE s. f. ontogeneză (1). (< fr. ontogénie)

ONTOGENIE f. biol. v. ONTOGENEZĂ. /<fr. ontogénie

*ontogeníe f. (vgr. on, óntos, care este, care există, și -geníe, greșit pus îld. -gonie din cozmo-gonie). Șt. nat. Dezvoltarea embrionuluĭ uneĭ speciĭ, adică vĭața de la fecundare pînă la naștere. – Sin cu embriogenie. V. filogenie.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ontogenie (devoltarea unei ființe) s. f., art. ontogenia, g.-d. ontogenii, art. ontogeniei

ontogenie (rar) s. f., art. ontogenia, g.-d. ontogenii, art. ontogeniei

ontogenie s f., art. ontogenia, g.-d. ontogenii, art. ontogeniei

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ONTOGENIE s. (BIOL.) ontogeneză.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ONTO- „ființă, existență”. ◊ gr. on, ontos „ceea ce există, ființă” > fr. onto-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. onto-.~clazie (v. -clazie), s. f., etapă în evoluția existenței unei ființe, caracterizată prin preponderența proceselor de deteriorare; ~geneză (v. -geneză), s. f., ontogenie*; ~genie (v. -genie1), s. f., dezvoltare a individului, începînd de la embrion și pînă la stadiul de adult; sin. ontogeneză; ~gonie (v. -gonie), s. f., disciplină care studiază apariția ființelor pe pămînt; ~logie (v. -logie1), s. f., ramură a filozofiei care studiază trăsăturile existenței; ~morfogeneză (v. morfo-, v. -geneză), s. f., dezvoltare a țesuturilor și a organelor în cursul ontogenezei unui individ.

Intrare: ontogenie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ontogenie
  • ontogenia
plural
genitiv-dativ singular
  • ontogenii
  • ontogeniei
plural
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ontogeniesubstantiv feminin

  • 1. biologie rar Evoluția unei ființe, începând de la embrion și până la stadiul de adult. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: ontogeneză
    • format_quote Ontogenia trebuie studiată în legătură cu filogenia. DLRLC
    • 1.1. Ramură a biologiei care studiază acest proces. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.