10 definiții pentru ontogenetic
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ONTOGENETIC, -Ă, ontogenetici, -ce, adj. Care aparține ontogeniei, privitor la ontogenie, specific ontogeniei; ontogenic. – Din fr. ontogénétique.
ONTOGENETIC, -Ă, ontogenetici, -ce, adj. Care aparține ontogeniei, privitor la ontogenie, specific ontogeniei; ontogenic. – Din fr. ontogénétique.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
ontogenetic, ~ă a [At: RALEA, S. T. II, 55 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr ontogénétique] (Blg) 1 Care aparține ontogeniei. 2 Referitor la ontogenie. 3 Specific ontogeniei. 4[1] De ontogenie. corectat(ă)
- În original, incorect numerotat: 2 — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ONTOGENETIC, -Ă, ontogenetici, -e, adj. Care se referă la ontogenie, de ontogenie, specific ontogeniei.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ONTOGENETIC, -Ă adj. Referitor la ontogenie; specific ontogeniei; ontogenic. [< fr. ontogénétique].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ONTOGENETIC, -Ă adj. referitor la ontogenie; ontogenic. (< fr. ontogénétique)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ONTOGENETIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de ontogeneză; propriu ontogenezei. /<fr. ontogénétique
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ontogenetic adj. m., pl. ontogenetici; f. ontogenetică, pl. ontogenetice
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ontogenetic adj. m., pl. ontogenetici; f. ontogenetică, pl. ontogenetice
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ontogenetic adj. → genetic
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ONTOGENETIC adj. (BIOL.) ontogenic.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| adjectiv (A10) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
ontogenetic, ontogeneticăadjectiv
- 1. Care aparține ontogeniei, privitor la ontogenie, specific ontogeniei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: ontogenic
etimologie:
- ontogénétique DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.