4 definiții pentru onorător
Explicative DEX
onorător, ~oare a [At: ȘĂINEANU / Pl: ~i, ~oare / E: onora + -tor] 1-3 (Iuz) Care onorează (1-3).
onorător a. care onorează.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
onorător, onorătoare, onorători, onorătoare, adj. (înv.) care onorează.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Tezaur
ONORĂTOR, -OARE adj. (Ieșit din uz) Care onorează (1). ȘĂINEANU, Cf. BARCIANU. – PI.: onorători, -oare. – Onora + suf. -tor.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de marta.tabacaru12
- acțiuni
Intrare: onorător
onorător adjectiv
| adjectiv (A66) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)