opțiuni
  • info

15 definiții pentru onomatopeic

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ONOMATOPEIC, -Ă, onomatopeici, -ce, adj. (Despre cuvinte, fraze, versuri etc.) Cu caracter de onomatopee, format din onomatopee; imitativ, onomatopoetic. [Pr.: -pe-ic] – Din fr. onomatopéique.

ONOMATOPEIC, -Ă, onomatopeici, -ce, adj. (Despre cuvinte, fraze, versuri etc.) Cu caracter de onomatopee, format din onomatopee; imitativ, onomatopoetic. [Pr.: -pe-ic] – Din fr. onomatopéique.

onomatopeic, ~ă a [At: IBRĂILEANU, S. L. 178 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr onomatopéique] (D. cuvinte, fraze, versuri etc.) 1 Privitor la onomatopee Si: onomatopoetic (1). 2 Cu caracter de onomatopee Si: onomatopoetic (2). 3 Format din onomatopee Si: onomatopoetic (3). 4 Imitativ.

ONOMATOPEIC, -Ă, onomatopeici, -e, adj. (Despre un cuvînt, o frază, un vers etc.) Cu caracter de onomatopee; imitativ. Ghicitorile care conțin elemente onomatopeice îmbogățesc sfera de cunoștințe a copilului. L. ROM. 1953, nr. 2, 54.

ONOMATOPEIC, -Ă adj. Cu însușiri de onomatopee; imitativ. [Pron. -pe-ic. / cf. fr. onomatopéique].

ONOMATOPEIC, -Ă adj. cu caracter de onomatopee; imitativ. (< fr. onomatopéique)

ONOMATOPEIC ~că (~ci, ~ce) lingv. Care ține de onomatopee; propriu onomatopeei; imitativ. [Sil. -pe-ic] /<fr. onomatopéique

onomatopeic a. relativ la, compus din onomatopee.

*onomatopéic, -ă adj. (d. onomatopeĭe). Relativ la saŭ format pin onomatopeĭe, imitativ: a cîrîi e un cuvînt onomatopeic. Adv. Pin onomatopeĭe.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

onomatopeic (desp. -pe-ic) adj. m., pl. onomatopeici; f. onomatopeică, pl. onomatopeice

onomatopeic (-pe-ic) adj. m., pl. onomatopeici; f. onomatopeică, pl. onomatopeice

onomatopeic adj. m. (sil. -pe-ic), pl. onomatopeici; f. sg. onomatopeică, pl. onomatopeice

onomatopeic.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ONOMATOPEIC adj. imitativ. (Cuvânt ~.)

ONOMATOPEIC adj. imitativ. (Cuvînt ~.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ONOMATOPEIC, -Ă adj. (cf. fr. onomatopéique): în sintagmele cuvânt onomatopeic și teorie onomatopeică (v.).

Intrare: onomatopeic
onomatopeic adjectiv
  • silabație: -pe-ic info
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • onomatopeic
  • onomatopeicul
  • onomatopeicu‑
  • onomatopeică
  • onomatopeica
plural
  • onomatopeici
  • onomatopeicii
  • onomatopeice
  • onomatopeicele
genitiv-dativ singular
  • onomatopeic
  • onomatopeicului
  • onomatopeice
  • onomatopeicei
plural
  • onomatopeici
  • onomatopeicilor
  • onomatopeice
  • onomatopeicelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

onomatopeic, onomatopeicăadjectiv

  • 1. (Despre cuvinte, fraze, versuri etc.) Cu caracter de onomatopee, format din onomatopee. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: imitativ onomatopoetic
    • format_quote Ghicitorile care conțin elemente onomatopeice îmbogățesc sfera de cunoștințe a copilului. L. ROM. 1953, nr. 2, 54. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.