onir- ec vz oniro-

ONIR- v. oniro-.

oniro- [At: DN³ / V: onir- / E: fr, it oniro-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1-2 (Referitor la) vis. 3 De vis. 4 Care aparține visului.

ONIRO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) vis”. [Var. onir-. / < fr., it. oniro-, cf. gr. oneiros].

ONIR(O)- elem. „vis”. (< fr. onir/o/-, cf. gr. oneiros)

ONEIRO-, v. ONIRO-.

ONIRO- (ONEIRO-) „vis, visare, halucinație”. ◊ gr. oneiros „vis” > fr. oneiro- și oniro-, engl. oneiro-, germ. id. > rom. oniro- și oneiro-. □ ~frenie (oneirofrenie) (v. -frenie), s. f., tulburare a activității psihice, cu stări halucinatorii; ~gen (v. -gen₁), adj., care produc starea onirică; ~graf (v. -graf), s. n., aparat care înregistrează biocurenții cerebrali; ~id (v. -id), adj., (despre stări psihice) caracterizat prin halucinații și stări de vis; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care studiază mecanismele și conținutul viselor.

Onir = Onirus.