onice sni [At: AMFILOHIE, G. F. 215^r/12 / E: it onice] (Înv) Onix.

*ónice n., pl. tot așa (vgr. ónyx, ónyhos [m.], unghie și [pin aluz. la transparența eĭ ca a cornuluĭ] onice [V. cornalină]; lat. onyx, ónychos [m.], onice, it. ónice [f.]. V. sard-onice). Min. Un fel de calcedonie cu dungĭ paralele concentrice albe și negre (soliman). V. cŭarț, agat.