9 definiții pentru «onestitate»   declinări

ONESTITÁTE s. f. Cinste, corectitudine. – Onest + suf. -itate.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

onestitáte s. f., g.-d. art. onestitắții
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ONESTITÁTE s. v. cinste.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ONESTITÁTE f. 1) Caracter onest; probitate; integritate; cinste. 2) Comportament onest; corectitudine; probitate. /onest + suf. ~itate
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ONESTITÁTE s.f. Cinste, corectitudine. [< onest + -itate, după fr. honnéteté].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ONESTITÁTE s. f. cinste, corectitudine. (< onest + -itate)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

onestitáte s. f., g.-d. art. onestității
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

onestitate f. caracterul celui onest: practica virtuții și a probității.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*onestitáte f. (d. onest și suf. -itate, după fr. honnêteté, d. honnête; lat. honéstas, -átis, it. onesta). Calitatea de a fi onest.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink