7 definiții pentru onerar
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ONERAR, -Ă, onerari, -e, adj. (Rar) Care exercită în mod real o funcție. – Din fr. onéraire, lat. onerarius.
ONERAR, -Ă, onerari, -e, adj. (Rar) Care exercită în mod real o funcție. – Din fr. onéraire, lat. onerarius.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
onerar, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: fr onéraire, lat onerarius] (Rar) Care exercită în mod real o funcție.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ONERAR, -Ă adj. (op. onorar) Care exercită în mod real o funcție. [< fr. onéraire, lat. onerarius].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ONERAR, -Ă adj. care exercită în mod real o funcție. (< fr. onéraire, lat. onerarius)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
onerar (rar) adj. m., pl. onerari; f. onerară, pl. onerare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
onerar (rar) adj. m., pl. onerari; f. onerară, pl. onerare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
onerar adj. m., pl. onerari; f. sg. onerară, pl. onerare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
onerar, onerarăadjectiv
- 1. Care exercită în mod real o funcție. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- onéraire DEX '09 DEX '98 DN
- onerarius DEX '09 DEX '98 DN