opțiuni
  • info

12 definiții pentru ondulator (adj.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ONDULATOR2, -OARE, ondulatori, -oare, adj. (Rar) Care se leagănă ca valurile, care ondulează; unduitor, văluros. [Var.: ondulător, -oare adj.] – Ondula + suf. -tor.

ONDULATOR2, -OARE, ondulatori, -oare, adj. (Rar) Care se leagănă ca valurile, care ondulează; unduitor, văluros. [Var.: ondulător, -oare adj.] – Ondula + suf. -tor.

ondulator2, ~oare a [At: BARCIANU / V: (reg) ~lăt~, un~ / Pl: ~i, ~oare / E: ondula + -tor] (Rar) 1 De forma valurilor Si: ondulat (1). 2 Care se leagănă ca valurile Si: unduitor, văluros.

ONDULATOR2, -OARE, ondulatori, -oare, adj. (Rar) Care se leagănă ca valurile, care ondulează; unduitor, văluros. (Atestat în forma ondulător.) Ce făgăduințe să mai cer... acestor livezi ondulătoare? GALACTION, O. I 347. – Variantă: (rar) ondulător, -oare adj.

ONDULATOR, -OARE I. adj. care se leagănă ca valurile. II. s. n. aparat pentru înregistrarea semnalelor telegrafice prin deviația unui ac indicator. (< fr. ondulateur)

ONDULATOR2 ~oare (~ori, ~oare) 1) Care ondulează; care se leagănă ca undele. 2) Care este caracteristic undelor sau valurilor; cu proprietăți de unde sau de valuri. /a (se) ondula + suf. ~tor

ONDULĂTOR, -OARE adj. v. ondulator2.

ONDULĂTOR, -OARE adj. v. ondulator2.

ondulător, ~oare a vz ondulator2

undulator, ~oare a vz ondulator

undulător, ~oare a vz ondulator

ONDULĂTOR, -OARE adj. v. ondulator2.

undulator a. care undulează.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ondulator (unduitor) adj. m., pl. ondulatori; f. sg. și pl. ondulatoare

Intrare: ondulator (adj.)
ondulator1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ondulator
  • ondulatorul
  • ondulatoru‑
  • ondulatoare
  • ondulatoarea
plural
  • ondulatori
  • ondulatorii
  • ondulatoare
  • ondulatoarele
genitiv-dativ singular
  • ondulator
  • ondulatorului
  • ondulatoare
  • ondulatoarei
plural
  • ondulatori
  • ondulatorilor
  • ondulatoare
  • ondulatoarelor
vocativ singular — —
plural — —
ondulător adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ondulător
  • ondulătorul
  • ondulătoru‑
  • ondulătoare
  • ondulătoarea
plural
  • ondulători
  • ondulătorii
  • ondulătoare
  • ondulătoarele
genitiv-dativ singular
  • ondulător
  • ondulătorului
  • ondulătoare
  • ondulătoarei
plural
  • ondulători
  • ondulătorilor
  • ondulătoare
  • ondulătoarelor
vocativ singular — —
plural — —
undulător
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
undulator
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ondulator, ondulatoareadjectiv

  • 1. rar Care se leagănă ca valurile, care ondulează. DEX '09 DLRLC MDN '00
    sinonime: unduitor văluros
    • format_quote Ce făgăduințe să mai cer... acestor livezi ondulătoare? GALACTION, O. I 347. DLRLC
etimologie:
  • Ondula + sufix -tor. DEX '09 MDN '00

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.