ONDULATÓRIU, -IE, ondulatorii, adj. Care se propagă în formă de unde sau de valuri, referitor la unde. – Din it. ondulatorio.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

ONDULATÓRIU ~e (~i) v. ONDULATOR II. /<it. ondulatorio, fr. ondulatoire
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ONDULATÓRIU, -IE adj. Care se propagă în formă de unde. [Pron. -riu. / cf. fr. ondulatoire, it. ondulatorio].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ONDULATÓRIU, -IE adj. referitor la unde, care se propagă în formă de unde. (< fr. ondulatoire, it. ondulatorio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ONDULATÓRIU adj. v. unduios.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ondulatóriu (fiz.) adj. m. [-riu pron. -riu], f. ondulatórie (sil. -ri-e); pl. m. și f. ondulatórii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink