oncogénă s. f., pl. oncogéne
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ONCOGÉN, -Ă, oncogeni, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Med.) Cancerigen. 2. S. f. Genă anormală care antrenează modificări de natură canceroasă. – Din fr. oncogène.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
oprocopiuc
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ONCOGÉN, -Ă adj. Cancerigen. [Cf. gr. onkos – tumoare, gennan – a naște].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ONCOGÉN, -Ă I. adj., s. n. (agent) cancerigen. II. s. f. genă anormală care generează modificări de natură canceroasă. (< fr. oncogène)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ONCOGÉN adj. v. cancerigen.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
oncogén adj. m., pl. oncogéni; f. sg. oncogénă, pl. oncogéne
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
oncogénă s.f. (med.) ◊ „După cum s-a anunțat în cercurile medicale, echipa condusă de dr. M. a găsit o nouă legătură între proteinele necesare dezvoltării celulelor și genele care produc cancerul, cunoscute sub numele de oncogene.” R.l. 11 II 84 p. 6 (din fr. oncogène; DN3, DEX-S)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink