ONANIE² s. f. 1. Producere a plăcerii sexuale, la bărbat, prin autoexcitare; masturbație, onanism, malahie. 2. Fig. Vorbărie goală, muncă ineficientă. – Din lat. onania, germ. Onanie.

onanie¹ sf [At: ȘĂINEANU / V: (iuz) ~ne, n~^[1] / E: Onan] (Reg) 1 Om pipernicit și urât Si: pocitanie. 2-3 (Pop; îe) Ei, ~! Exclamație care exprimă (surpriză sau) nemulțumire. 4 (Pop; îe) A spune ~nanii A spune minciuni.

onanie² sf [At: CORNEA, G. I, 22/18 / Pl: ~ii / E: lat onania, ger Onanie] Anomalie constând în provocarea artificială a satisfacției sexuale Si: onanism, (înv) malahie.

ONANIE, NANIE sf. Arătanie, ființă diformă, slută, îngrozitoare la vedere, monstru: măi! da al dracului de onanie de om e și acesta (CRG.); prididi cum putu o nanie de iepure (FLOR.).

ONANIE² s. f. Anomalie sexuală care constă în obținerea orgasmului prin autoexcitație (de obicei manuală); masturbație, onanism, malahie. – Din lat. onania, germ. Onanie.

ONANIE, onanii, s. f. (Regional, urmat de obicei de determinarea «de om») Om slut, pocitanie, arătare. Măi! da al dracului onanie de om e și acesta, zise Harap-Alb. CREANGĂ, P. 242. Vine o onanie de om mititel ca de-o palmă, cu o barbă cît un cot. ȘEZ. 201.

ONANIE s. f. 1. masturbație; onanism. 2. (fig.) vorbărie goală, muncă neeficientă. (< lat. onania, germ. Onanie)

ONANIE f. Autoexcitare artificială a organelor sexuale pentru obținerea orgasmului; masturbație. /<lat. onania, germ. Onanie

onànie f. Mold. ființă slabă și urîtă, pocitură: a dracului onanie de om e și acesta CR. [Cf. rut. OMANA, vedenie amăgitoare].

onánie, V. nanie.

onane sf vz onanie¹

NANIE 👉 ONANIE.

nánie și onánie f. (d. vgr. nánnos = nános, pitic cu art. masc. o). Mold. Est. Arătare, monstru: parcă ești altă nanie cu haĭna asta!

onanie¹ (masturbație) s. f., art. onania, g.-d. onanii, art. onaniei

onanie² (pocitanie) (reg.) (desp. -ni-e) s. f., art. onania (desp. -ni-a), g.-d. art. onaniei; pl. onanii, art. onaniile (desp. -ni-i-)

onanie¹ (pocitanie) (reg.) (-ni-e) s. f., art. onania (-ni-a), g.-d. art. onaniei; pl. onanii, art. onaniile (-ni-i-)

onanie² (anomalie sexuală) s. f., art. onania, g.-d. onanii, art. onaniei

onanie (pocitanie) s. f. (sil. -ni-e), art. onania (sil. -ni-a), g.-d. art. onaniei; pl. onanii, art. onaniile (sil. -ni-i-)

onanie (anomalie sexuală) s. f., art. onania, g.-d. onanii, art. onaniei

onanie (onanii), s. f. – Stîrpitură, avorton. – Var. nanie. Probabil din ngr. νάννος, „pitic”, cu aglutinarea art. o, cf. omidă (Philippide, Principii, 107; Scriban). Der. de la personajul biblic Onan (Bogrea, Dacor., IV, 836; Tagliavini, Arch. Rom., XII, 171) este mai incertă din punct de vedere semantic și istoric.

Onanie v. Anania I 1.

ONANIE s. masturbare, masturbație, onanism, (înv.) malahie.

ONANIE s. masturbare, masturbație, onanism, (înv.) malahie.

ONANIE¹ s. f. (Regional) 1. (De obicei ca epitet, precedînd termenul calificat de care se leagă prin prep. „de”) Om pipernicit și urît; pocitanie (ȘĂINEANU, ȘEZ. v, 115, DR. IV, 836, com. din STRAJA – RĂDĂUȚI, A VI 26); ființă mare de tot; arătare; dihanie (CREANGĂ, gL., DDRF); diavol (com. din STRAJA–RĂDĂUțI). Măi! da al dracului onanie de om e și acesta. CREANGĂ, P. 242. Numai ce vine o onanie de om mititel ca de-o palmă, cu o barbă cît un cot. ȘEZ. II, 201. „Se usucă ca scîndura”, par niște arătări, niște onanii. PAMFLE, B. 62. 2. (În expr., în forma nanie) Ei, nanie! exclamație care exprimă surpriză sau nemulțumire. Cf. CHIRIȚESCU, GR. 18, 252, TOMESCU, GL. A spune nanii = a spune minciuni. Cf. I. CR. VIII, 316. – Și: onane (com. din ZAGRA – NĂSĂUD), nanie s. f. – Pentru etimologie, cf. DR. IV, 836, ib. v, 468, unde se susține o apropiere de numele personajului biblic Onan.