omucid [At: HELIADE, O. I, 426 / V: (reg) omic~ sm, omicidiu sn / Pl: (1) ~e, (2) ~izi / E: om + ucide, cf fr homicide] 1 sn Asasinat. 2 sm Ucigaș.

omucid m. cel ce ucide pe un om. ║ a. care ucide: mână omucidă. ║ n. moarte de om.

*omucíd, V. omicid.

omicid sm vz omucid

omicidiu sn vz omucid

*omicíd, -ă s. (lat. homicida, d. homo, om, și -cid din oc-cidere, a ucide. V. paricid. Ucigător de oamenĭ. Adj. O mînă omicidă. S. n., pl. e și urĭ. Omicidiŭ. – Fals omucid.

*omicidiŭ n. (lat. homicidium). Ucidere de oamenĭ, omor.

!omucid¹ (crimă) (înv.) (desp. o-mu-/om-u-) s. n., pl. omucide

!omucid² (criminal) (înv.) (desp. o-mu-/om-u-) adj. m., s. m., pl. omucizi; adj. f., s. f. omucidă, pl. omucide

!omucid² (asasinat) (înv.) (o-mu-/om-u-) s. n., pl. omuciduri

!omucid¹ (ucigaș) (înv.) (o-mu-/om-u-) s. m., pl. omucizi

omucid (asasinat) s. n. (sil. mf. om-), pl. omuciduri

omucid (ucigaș) s. m. (sil. mf. om-), pl. omucizi

OMUCID s. v. asasinat, crimă, moarte, omor, omorâre, omucidere, ucidere.

OMUCID s., adj. v. asasin, criminal, omorâtor, ucigaș.

omucid s., adj. v. ASASIN. CRIMINAL. OMORÎTOR. UCIGAȘ.

omucid s. v. ASASINAT. CRIMĂ. MOARTE. OMOR. OMORÎRE. OMUCIDERE. UCIDERE.