9 definiții pentru omotetie
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
OMOTETIE, omotetii, s. f. (Geom.) Relație între două figuri asemenea, în care dreptele care unesc puncte omoloage se întâlnesc într-un singur punct. – Din fr. homothétie.
OMOTETIE, omotetii, s. f. (Geom.) Relație între două figuri asemenea, în care dreptele care unesc puncte omoloage se întâlnesc într-un singur punct. – Din fr. homothétie.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
omotetie sf [At: DN3 / V: h~ / Pl: ~ii / E: fr homothétie] (Gmt) Corespondență între două figuri asemenea, în care dreptele care unesc puncte omoloage se întâlnesc într-un singur punct.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OMOTETIE s.f. Corespondență între două figuri asemenea, în care dreptele care unesc puncte omoloage se întîlnesc într-un singur punct. [Gen. -iei, var. homotetie s.f. / < fr. homothétie, cf. gr. homos – asemănător, thesis – poziție].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OMOTETIE s. f. (mat.) transformare geometrică în care punctele corespondente sunt coliniare cu un punct fix (centru), distanța față de el crescând sau reducându-se în raport constant. (< fr. homothétie)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
homotetie sf vz omotetie
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HOMOTETIE s.f. v. omotetie.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
omotetie s. f., art. omotetia, g.-d. art. omotetiei; pl. omotetii, art. omotetiile (desp. -ti-i-)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
omotetie s. f., art. omotetia, g.-d. art. omotetiei; pl. omotetii, art. omotetiile
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
omotetie s. f., art. omotetia, g.-d. art. omotetiei; pl. omotetii, art. omotetiile
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F134) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F134) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
omotetie, omotetiisubstantiv feminin
- 1. Relație între două figuri asemenea, în care dreptele care unesc puncte omoloage se întâlnesc într-un singur punct. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- homothétie DEX '09 DEX '98 DN