omor sn [At: VARLAAM, C. 380 / V: (îvr) um~ / Pl: ~uri și (îvr) ~oare / E: pvb omorî] 1 Asasinat. 2 Ucidere în masă Si: măcel. 3 (Rar) Moarte. 4 (Înv) Epidemie. 5 (Înv) Mortalitate.

OMOR (pl. -oruri) sn. Ucidere, asasinat, moarte adusă cuiva cu violență: pedeapsa de care era amenințat pentru un ~ ce săvîrșise asupra unui Turc (I.-GH.) [omorî].

OMOR, omoruri, s. n. Faptul de a omorî; luarea vieții cuiva (în mod criminal); asasinat, omucidere, crimă. Se ridică și le spuse în cîteva cuvinte că acela care lipsea plecase în noaptea omorului. DUMITRIU, N. 246. Iar tu de omor Să nu le spui lor. ALECSANDRI, P. P. 2. ♦ Ucidere în masă, măcel. Să încetezi cu omorul, să nu mai văd capete tăiete. NEGRUZZI, S. I 147. Năvălește din nou asupra turcilor, făcîndu-le mare omor. BĂLCESCU, O. I 199. Astfel e atunci omorul, cît ostașul încetează Obosit și riga singur cu puțini scapă fugind. ALEXANDRESCU, M. 22.

OMOR ~uri n. 1) v. A OMORÎ. 2) jur. Infracțiune constând în lipsirea de viață a unei persoane; ucidere. /v. a omorî

omor n. moarte violentă.

1) omór n., pl. urĭ (d. omor 2). Vechĭ (și umor). Moarte: mare omor de cĭumă. Azĭ. Ucidere: ucigaș pedepsit pentru omor. V. asasinat.

2) omór, a -î v. tr. (vsl. umoriti, a ucide, moriti, a ucide, d. mrĭeti, a muri, morŭ, moarte; rus. umoritĭ. – El omoară; să omoare. V. zămorăsc, mort). Ucid, ĭaŭ vĭața cuĭva. V. refl. Mă ucid, mă sinucid. – Vechĭ și umór.

OMORÎ, omor, vb. IV. 1. Tranz. A pricinui moartea cuiva, a lua viața cuiva; a ucide, a asasina, a achita. ◊ Expr. A omorî pe cineva cu zile = a pricinui (prin comportarea sa) moartea cuiva înainte de vreme; p. ext. a-i învenina cuiva viața, a-i produce supărări în mod continuu. A omorî (pe cineva) în bătaie = a bate pe cineva foarte tare, a snopi în bătaie. (Fam.) Nu mă omorî! exclamație care exprimă uimire, surprindere, mirare față de spusele (de necrezut ale) cuiva. ♦ Refl. A se sinucide. 2. Tranz. Fig. A distruge, a nimici. ◊ Expr. A-și omorî foamea = a-și potoli (pentru scurt timp) foamea. A-și omorî timpul = a-și folosi timpul cu ocupații fără importanță; a-și pierde vremea. 3. Tranz. Fig. A pricinui cuiva o suferință (fizică sau morală), o durere; a chinui. ♦ A sâcâi, a plictisi pe cineva cu ceva. 4. Refl. Fig. A-și cheltui toate puterile, a se epuiza, a se consuma făcând ceva. ◊ Expr. A se omorî de râs = a râde foarte tare, a se prăpădi de râs. A se omorî cu firea = a face eforturi mari pentru a realiza ceva, a se strădui foarte mult. – Din sl. umoriti.

omărî v vz omorî

omorea v vz omorî

omori v vz omorî

omorî [At: COD. VOR. 156/14 / V: (îrg) ~ri, um~ (reg) omărî, (înv; cscj) ~rea / Pzi: omor și (îrg) ~răsc / E: slv оуморити] 1 vt A pricinui, cu sau fără intenție, moartea unei ființe Si: a ucide. 2 vt (Pfm; îe) A ~ pe cineva cu zile A pricinui moartea cuiva înainte de vreme. 3 vt (Îae) A-i învenina cuiva viața în mod continuu. 4 vt (Pfm; îe) A ~ în bătaie A bate zdravăn. 5 vt (Fam; îe) Nu mă ~! Exclamație care exprimă uimirea, atunci când se spun lucruri incredibile. 6 vt (Pop; îe) A ~ păduchele (sau puricele) pe burtă A fi foarte sătul, după o masă îmbelșugată. 7 vt (Pop; îe) Parcă am ~t pe tata (pe mama etc.) sau doar (sau că) n-am ~t pe nimeni (în viața mea) Se spune de către cineva aflat într-o situație foarte dificilă, pentru care nu este vinovat. 8 vr A se sinucide. 9 vt (Îvr; fig) A distruge. 10 vt (Fam; îe) A-și ~ foamea A-și potoli foamea. 11 vt (Fam; îe) A(-și) ~ vremea (sau timpul) cu ceva A(-și) petrece timpul cu ocupații fără importanță, ca să-i treacă de urât. 12 vt (Fig) A pricinui cuiva suferințe fizice sau morale Si: a chinui. 13 vr A se frământa. 14 vr (Rel; înv) A chinui trupul cu diferite torturi sau privațiuni spre a înfrânge poftele Si: a mortifica. 15 vr (Înv) A se chirci de durere. 16 vt (Reg; fig) A bate zdravăn. 17 vr (Pop) A se epuiza muncind. 18-19 vri (Pfm; îe) A se ~ de râs A râde foarte tare. 20 vr (Pop) A se ~ cu firea A face mari eforturi pentru a realiza ceva. 21 vt (Rar) A amesteca.

umor³ sn vz omor

umori v vz omorî

umorî v vz omorî

OMORÎ (-or) 1. vb. tr. 1 A lua viața cuiva lovindu-l, rănindu-l de moarte, a ucide: ~ cu toporul, cu un glonte, cu pietre ¶ 2 A lua viața cuiva din întîmplare, a pricinui moartea cuiva, a-l lăsa să moară din lipsă de îngrijire: doctorii l-au omorît ¶ 3 Ⓕ A prăpădi, a istovi: munca îI omoară ¶ 2 4 Ⓕ ~ vremea, a căuta să-i treacă timpul în așa fel încît să nu-i pară prea lung: ca să mai omoare vremea... femeile se pun dis dimineață să încondeieze... ouă (LUNG.) ¶ 5 ~ mustul, a lua mustului putința de a fermenta, turnînd peste el o căldare de must fiert în clocote (CIAUȘ.). II. vb. refl. A-și lua viața, a-și face seama, a se sinucide [vsl. umoriti].

OMORÎTOR l. adj. verb. OMORÎ. Care omoară. II. sm. Cel ce omoară sau a omorît pe cineva, ucigător, ucigaș.

OMORÎ, omor, vb. IV. 1. Tranz. A pricinui moartea cuiva, a lua viața cuiva; a ucide, a asasina, a achita. ◊ Expr. A omorî pe cineva cu zile = a pricinui (prin comportarea sa) moartea cuiva înainte de vreme; p. ext. a-i învenina cuiva viața, a-i produce supărări în mod continuu. A omorî (pe cineva) în bătaie = a bate pe cineva foarte tare, a snopi în bătaie. (Fam.) Nu mă omorî! exclamație care exprimă uimire, surprindere, mirare față de spusele (de necrezut ale) cuiva. ♦ Refl. A se sinucide. 2. Tranz. Fig. A distruge, a nimici. ◊ Expr. A-și omorî foamea = a-și potoli (pentru scurt timp) foamea. A-și omorî timpul = a-și întrebuința timpul cu ocupații fără importanță; a-și pierde vremea. 3. Tranz. Fig. A pricinui cuiva o suferință (fizică sau morală), o durere; a chinui. ♦ A sâcâi, a plictisi pe cineva cu ceva. 4. Refl. Fig. A-și cheltui toate puterile, a se epuiza, a se consuma făcând ceva. ◊ Expr. A se omorî de râs = a râde foarte tare, a se prăpădi de râs. A se omorî cu firea = a face eforturi mari pentru a realiza ceva, a se strădui foarte mult. – Din sl. umoriti.

OMORÎ, omor, vb. IV. 1. Tranz. A pricinui moartea cuiva, a lua viața cuiva; a ucide, a răpune, a asasina. Și-i mai trîntiră în cap cu bolovani și cu ce au apucat, pînă-l omorîră de tot. CREANGĂ, P. 33. Strîngîndu-l tare-n brațe, era mai ca să-l omor. EMINESCU, O. I 80. De aș ști că mă vei și omorî, nu pot să tac. NEGRUZZI, S. I 147. Aoleo, măi hoț de dor, N-am topor să te omor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 93. ◊ Expr. A omorî (pe cineva) cu zile = a pricinui moartea cuiva înainte de vreme; (prin exagerare) a învenina cuiva viața, a-i produce supărări în mod continuu. Au să mă omoare cu zile nepoatele acestea. C. PETRESCU, C. V. 202. A omorî (pe cineva) în bătaie = a bate zdravăn; a snopi în bătaie. (Familiar) Nu mă omorî, exclamație folosită cînd se spun lucruri de necrezut, care uimesc, minunează; nu mă înnebuni. ◊ Refl. A se sinucide. Acela ce se omoară de deznădejde, ar fi putut face mult bine, puindu-și viața în primejdie pentru oameni. BĂLCESCU, O. I 353. 2. Tranz. Fig. A distruge, a nimici, a face să dispară, să-și piardă puterea. Cu alte cuvinte, medicamentele digitalice pot omori initna, dar nu vasele. DANIELOPOLU, F. N. II 36. Valurile de apă care cad peste sulurile de oțel să omoare temperatura, se ridică pînă sus. SAHIA, N. 33. ◊ Expr. A-și omorî foamea = a-și potoli foamea. A-și omorî timpul = a-și întrebuința timpul cu ocupații fără importanță, a-și căuta de lucru, a face ceva pentru ca timpul să treacă mai repede. Lucrează de mult perne de etamină ca să-și omoare timpul. CĂLINESCU, E. O. I 56. 3. Tranz. Fig. A pricinui durere, a chinui. Înnoptez... pintre ponoară Că doar oi uita degrabă dorul care mă omoară. CONACHI, P. 103. ◊ Absol. Căci ca vîntul ea nu zboară, Nici ca paserea ușoară, Dar ca dorul ce omoară. ALECSANDRI, P. I 28. ♦ A forța, a constrînge. Io-i spun cu frumosul că nu pot și el mă omoară să mai zic. REBREANU, I. 17. 4. Refl. A-și cheltui toate puterile făcînd ceva, a se epuiza, a se consuma. S-adună cucii din țară Și cîntă de se omoară. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 182. ◊ Expr.A se omorî de rîs = a rîde foarte tare; a se prăpădi de rîs. A se omorî cu firea = a face eforturi mari pentru a realiza ceva, a se strădui foarte mult.

A OMORÎ omor tranz. 1) A lipsi de viață (premeditat sau din întâmplare); a supune unui omor; a ucide. ◊ ~ (pe cineva) cu zile a) a aduce în stare de disperare; b) a cauza moartea cuiva înainte de timp. 2) A distruge moralicește (printr-o veste rea etc.). ◊ Nu mă ~! exclamație prin care cel căruia i se relatează pe neașteptate ceva își exprimă uimirea. 3) A face să dispară; a lichida. ◊ A-și ~ foamea a-și potoli foamea. A-și ~ timpul (sau vremea) a-și găsi o ocupație neînsemnată ca să treacă timpul. /<sl. umoriti

A SE OMORÎ mă omor intranz. 1) A-și cauza moartea; a se sinucide. 2) A se strădui din răsputeri să facă ceva; a se epuiza realizând ceva. ◊ ~ de râs a râde foarte tare și cu poftă. 3) fig. fam. (despre persoane) A se îngrămădi în număr foarte mare, vrând să obțină ceva (deficitar). /<sl. umoriti

omorî v. 1. a lua vieața într’un mod violent: a omorî un om; 2. a-și face seama, a se sinucide: s’a omorît. [Slav. UMORITI].

1) umór, V. omor 1 și 2.

omor s. m., pl. omoruri

omor s. m., pl. omoruri

omor s. n., pl. omoruri

omor, omoară 3 sg. și pl., -ram 1 imp., -rît prt., -rîtor adj. v.

omorî (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. omor, 3 omoară, imperf. 1 omoram; conj. prez. 1 sg. să omor, 3 să omoare; imper. 2 sg. afirm. omoară

omorî (a ~) vb., ind. prez. 3 omoară, imperf. 3 sg. omora, perf. s. 3 sg. omorî, 3 pl. omorâră; conj. prez. 3 să omoare; ger. omorând; part. omorât

omorî vb., ind. prez. 1 sg. omor, 3 sg. și pl. omoară, imperf. 3 sg. omora; conj. prez. 3 sg. și pl. omoare

omorî (imperf. omora)

omorî (omor, -it), vb. – A ucide. – Var. (înv.) umori. Mr. mor(omurescu), (o)murire. Sl. umoriti (Miklosich, Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 227), cf. bg. omorjavam. Cuvînt de uz general (ALR, I, 289-90). – Der. omor, s. n. (moarte, omucidere, asasinat); omorîtor, adj. (ucigaș, asasin); omorîciune, s. f. (înv., moarte).

OMÓR (< omorî) s. n. Faptul de a omorî. ♦ (Dr.) Infracțiune contra vieții săvârșită în următoarele împrejurări: cu premeditare; din interes material; asupra soțului sau a unei rude apropiate; profitând de starea de neputință a victimei; prin mijloace ce pun în pericol viața mai multor persoane; pentru a se sustrage de la o urmărire; pentru a ascunde sau a înlesni altă infracțiune. ◊ O. deosebit de grav = infracțiune contra vieții săvârșită în următoarele împrejurări: prin cruzime; asupra mai multor persoane; de cineva care a mai săvârșit un o.; pentru a ascunde săvârșirea unei tâlhării; asupra unei femei gravide; asupra unui polițist, jandarm, militar sau magistrat. ♦ Ucidere în masă; măcel.

a nu se omorî cu lucrul / cu munca / cu treaba expr. a nu munci la nivelul real al propriiilor posibilități; a munci puțin.

A OMORÎ a aboli, a achita, a atinge la abataj, a beli, a-i cânta (cuiva) prohodul, a curăța, a da gata, a dizolva, a face (cuiva) formele, a-i face cuiva felul / mucenicii / palanca / seama, a face cuiva mațele coadă de zmeu, a face cuiva pardesiu de scânduri, a face (pe cineva) harachiri, a face pe cineva fluturaș / îngeraș, a îmbălsăma, a împăia, a lăsa orfan (pe cineva), a lichida, a lua cuiva maul / oful / piuitul, a lua jugulara, a mătrăși, a-i mânca (cuiva) coliva, a mierli, a muta, a potcovi, a pune la pastramă, a rade, a răci, a răzui, a șterge de pe fața pământului, a termina, a trimite pe cineva pe lumea cealaltă, a veni de hac (cuiva).

a omorî arici cu curul expr. (vulg.) a fi nimfomană.

a-și omorî plictiseala / timpul / vremea expr. a-și ocupa timpul cu lucruri lipsite de importanță.

OMOR s. v. crimă.

OMOR s. asasinat, crimă, moarte, omorîre, omucidere, ucidere, (livr.) homicid, (înv.) deșugubină, omucid, sîngi, ucigătură.

OMOR. Subst. Omor, omorîre, omucidere, homicid, ucidere, ucis (rar), asasinare, asasinat, crimă; suprimare, lichidare (arg.), răpunere (pop.); măcel, măcelărire, hecatombă (fig.), masacrare, masacru, căsăpire, carnaj (franțuzism), ciopîrțeală (fig.), ciopîrțire (fig.), decimare, decimație, exterminare, exterminațiune (rar); pogrom, genocid. Execuție. Împușcare; spînzurare, spînzurat, spînzurâtoare; strangulare, strangulație, sugrumare, jugulare (rar), gîtuire; decapitare, decapitație; ghilotinare; înjunghiere, imolație (rar); spintecare; otrăvire, otrăvit (rar); crucificare, răstignire; ardere pe rug; tragere pe roată; lapidare (livr.), lapidație (livr.). Deicid (rar, livr.); feticid; fratricid; infanticid, pruncucidere; matricid; paricid, patricid (rar); regicid; uxoricid. Sinucidere, suicid (livr.); harachiri. Omorît. Spînzurat. Otrăvit. Omorîtor, omucigaș (rar), homicid, ucigaș, asasin, criminal, măcelar (fig.); progromist. Călău, casap (reg.), gealat (înv.), gîde (pop.), hoher (reg.). Sinucigaș. Adj. Omorît, răpus (pop.); măcelărit, căsăpit, masacrat, exterminat, suprimat. Spînzurat; sugrumat; decapitat; otrăvit; răstignit; ars pe rug; tras pe roată. Ucigaș, criminal, homicid; omorîtor, ucigător, spintecător. Deicid (rar, livr.), fratricid; pruncucigaș; matricid; regicid. Vb. A omorî, a ucide, a asasina, a face (a comite) o crimă; a suprima, a lichida (arg.), a achita (arg.), a răpune (pop.), a trimite pe lumea cealaltă, a face moarte de om, a face cuiva de petrecanie (fam.), a trece pe cineva prin ascuțișul fierului (săbiei), a da cuiva la cap, a face cuiva de cap, a-i pune cuiva capul sub picior, a face (pe cineva) tărîțe, a vărsa sînge, a-i zbura cuiva capul (creierii), a lua (a-i ridica, a-i răpune) (cuiva) zilele, a tăia zilele (cuiva), a trece prin foc și sabie, a se scălda în sînge, a se adăpa cu sînge, a-i scurta (a-i tăia, a-i închide) (cuiva) cărarea (cărările), a face capătul cuiva, a-l face (pe cineva) în două (în patru), a-i face (cuiva) felul, a-i lua (cuiva) mirul, a pune (pe cineva) pe copcă, a prăpădi (pe cineva), a-i da (cuiva) otpustul, a lua duhul (cuiva), a-i mînca cuiva paosul, a pune la pastramă, a-i lua (a tăia, a curma) (cuiva) piuitul (rar), a scoate (pe cineva) din viață (dintre cei vii), a băga (pe cineva) în mormînt, a scurta (pe cineva) cu o palmă (de un cap), a-i face (cuiva) seama; a măcelări, a imola (rar), a masacra, a căsăpi, a ciopîrți (fig.), a secera (fig.), a decima. A executa; a împușca; a spînzura; a strangula, a sugruma, a jugula (rar), a gîtui, a sugușa (înv.); a decapita; a ghilotina; a înjunghia, a spinteca, a pumnala (rar); a otrăvi; a crucifica, a răstigni; a arde pe rug; a trage pe roată; a lapida (livr.). A fi asasin, a avea (a fi) cu mîinile pătate de sînge, a-și băga mîinile în sînge, a fi omul sîngelui, a fi iubitor (dornic, setos) de sînge. A se sinucide, a se ucide (rar), a-și pune capăt zilelor, a-și lua viața, a-și face seama; a se împușca; a se spînzura; a se strangula, a se sugruma, a se gîtui, a se otrăvi. V. inexistență, moarte, neîndurare, neomenie, pedeapsă, răutate.

OMORÎ vb. 1. a asasina, a suprima, a ucide, (rar) a masacra, (înv. și pop.) a prăpădi, a sfârși, (pop.) a dovedi, a găti, a răpune, (înv. și reg.) a pieri, a pustii, a sparge, a stinge, (reg.) a mătrăși, a prăda, (Mold.) a stropși, (înv.) a cumpli, a pierde, a săvârși, a seca, a strica, (înv. și pop. fig.) a muta, (fam. fig.) a achita, a curăța, a lichida, (arg.) a mierli. (A ~ pe cineva.) 2. v. sinucide.

OMORÎ vb. 1. a asasina, a suprima, a ucide, (rar) a masacra, (înv. și pop.) a prăpădi, a sfîrși, (pop.) a dovedi, a găti, a răpune, (înv. și reg.) a pieri, a pustii, a sparge, a stinge, (reg.) a mătrăși, a prăda, (Mold.) a stropși, (înv.) a cumpli, a pierde, a săvîrși, a seca, a strica, (înv. și pop. fig.) a muta, (fam. fig.) a achita, a curăța, a lichida, (arg.) a mierli. (A ~ pe cineva.) 2. a se sinucide, (rar) a se ucide, (Transilv. și Maram.) a se sodomi. (Oare de ce s-a ~?)

OMOR s. n 1. Faptul de a omorî; luarea vieții cuiva; omucidere, crimă, asasinat. Limba... plinră e amu de verirul omorul[u]i (veninul morției n test. 1648, otravă omorîtoare biblia 1688). cod. vor. 124/10, cf. ANON. CAR., BUDAI-DELEANU, LEX., CLEMENS, POLIZU, CIHAC, II, 227, DDRF, ȘĂINEANU, BARcianu, alexi, w., tdrg. Feluritele răutăți ale oamenilor, între cari se pominesc și omorurile. pamfile, văzd. 123. Individul acela a răspuns că dumneavoastră ați comis omorul și a dat amănunte, stancu, r.a. iv, 38. Omorul este fapta ilicită, săvîrșită cu intenție sau din culpă, prin care se cauzează moartea unui om. pr. drept. 657. Iar tu de omor Să nu le spui lor. alecsandri, p. p. 2. Dracul mai locuiește și-n locurile unde s-a făcut vreo tîmplare (omor). șez. iv, 179. De omor să te ferești ca de cel mai mare păcat, zanne, p. viii, 74. ♦ Ucidere în masă, măcel. Pornit-au și omor în cei necredincioși. dosoftei, v. s. noiembrie 132^v/14. Dumitrașco Vodă, vădzindu atîta omor, au ieșit în deal la Gălata cu boierii, neculce, l. 60, cf. ANON. CAR., BUDAI-DELEANU, LEX. Și ce! atîtea turmente, nelegiuiri și omoare N-au făcut ca să fumeze pe lugubrele-ți altare Destul atîtea-n-junghieri? heliade, o. i, 295. Să încetezi cu omorul, să nu mai văd capete tăiete. negruzzi, s. i, 147, cf. alexandrescu, m.22. Părăsind în urma lor Cîmpul luptei de omor ! alecsandri, P. II, 18,cf. 15, CIHAC, II, 227, DDRF, ȘĂINEANU, barcianu, alexi, w., tdrg. ♦ (Rar) Moarte. Cînd cu mreji amăgitoare Vii prindeam păsări din zbor; Cînd prin țevi fulgerătoare Cu plumb le azvîrleam omor. i. văcărescul, p. 8/20. 2. (Învechit) Epidemie; mortalitate. Să tâmplă de fu omor de ciumă în cetate, varlaam, c. 380. Într-acelaș an fu omor mare și iarnă grea. ureche, l. 160, cf. m. costin, ap.gîdei. Află că s-au potolit de tot umorul, dosoftei, v. s. septembrie 3^v/6. Și în orașul Solunului au dezlegat foametea și umorul, id. ib.octombrie 87^r /36. Începutu-s-au atunce și omor în vite. neculce, l. 206. Iară la anul, după foamete, scornitu-s-au și un omor mare de ciumă în țară. id. ib.294. cf. anon. car. În anul 7183 au fost omor de ciumă în țară. muște, let. iii, 19/33. Fost-au în zilele acestui domn mare omor de ciumă. dionisie, c. 184, cf. budai-deleanu, LEX., DDRF, TDRG, SCL 1960, 617. – PI.: omoruri și (învechit, rar) omoare. – Și: (învechit, rar) umor s. n – Post verbal al lui omorî.

OMORÎ vb. IV 1. tranz. A pricinui (cu sau fără intenție) moartea unei ființe, a lua viața cuiva; a ucide. Omoritu (mort în trup N. TEST. 1648) fu cu pelita. COD. VOR. 156/14. Caută păcătosul dereptului și ceare se omoarească elu. PSALT. SCH. 115/14. Încă și feciorii-i omorî. CORESI, EV. 60. În mâniia sa omorîră pre om. PALIA, ap. GCR I, 35/27. Vine și-ș veade puii omorîți de șarpe (a. 1642). GCR I, 102/9. Oricine va omorî pre altul cu otravă, să va certa. PRAV. 108. Și păziia veșmintele celora ce omorîia pre el. n. TEST. (1648), ap. CCR 96/8. Nu-i va omorî, nici le va face vreo nevoie (a. 1654). GCR I, 171/19. Giuncii și cu tauri mă-mpresoară Cu căscate guri, să mă omoară. DOSOFTEI, PS. 66/12. Să nu-l omoară pre dînsul. BIBLIA (1688), 32/45. Socotiră ca să omoare pre împăratul (a. 1700). GCR I, 342/24, cf. LEX. MARS. 202. Ladislau cu ungurii săi tot de aproape gonindu-i și fărămîndu-i, mulțime de dînșii să fie omorît. CANTEMIR, ap. GCR I, 361/40. Domnul pe iobagiu poate să-l omoară. BUDAI-DELEANU, T. V. 73. Multă boierime au omorît fără de vină. ȘINCAI, HR. III, 96/13. Ispaniolii... să-l omoare în schingiuiri. CONACHI, P. 263. De aș ști că mă vei și omorî, nu pot să tac. NEGRUZZI, S. I, 147. Tu, o copilă, ai cercat să omori pe Sobieschi! ALECSANDRI, T. II, 40. A venit un zburător și, strîngîndu-l tare-n brațe, era mai ca să-l omor. EMINESCU, O. I, 80. Avea cineva cap să treacă pe aici, fără să fie jăfuit, bătut ori omorît? CREANGĂ, P. 119. Pampon te caută să te omoare... A! dar pînă să-și răzbune el, am să vă omor eu, eu! CARAGIALE, O. VI, 200. Nimeni nu călca pe moșia ei fără să fie omorît. ISPIRESCU, L. 4. S-omoare p-un flăcău la joc. COȘBUC, P. I, 229. Petrică, sai că oamenii au omorît pe boierul cel bătrîn! REBREANU, R. II, 198. Sînt afurisit să nu pot să mor decît omorît. GALACTION, O. 55. Pe urmă mi-am spus că trebuie să-i omor. CAMIL PETRESCU, U. N. 212. Și pe cine anume a omorît fiul dumitale? STANCU, R. a. III, 92. Păcurar cu oile, De te-ar bate ploile Să-ți omoare turmele. JARNIK-BÎRSEANU, D. 279. Frunză verde romoniță, Omorî-mă, neiculiță, De c-am fost fără credință. HODOȘ, C. 61. După ce lipsa ne omoară, În zadar mergem la moară. ZANNE, P. v, 390. Cine vrea să omoare un cîine îi scoate că e turbat. ib id. I, 373. (Prin exagerare) Ar vrea s-o ia în brațe și s-o omoare în sărutări. REBREANU, NUV. 126. Cînd văz fata-i bălăioară, Dorul ei mai mă omoară. JARNIK-BÎRSEANU, D. 31. Cînd apune sfîntu soare, Stau țintari să te-omoare. ib id. 425. ◊ fig. Ei omorîia cu cuvintele cealea mincinoasele turma lui Hristos. CORESI, EV. 195. Io-i spun cu frumosul că nu pot, și el mă omoară să mai zic. REBREANU, I. 17. ◊ refl. pas. Trăsnetul a lovit corabia, iar al IV-lea și cei mai mulți din oameni ce era într-însa s-a omorît de fulger. CR (1829), 12²/19. ◊ expr. A omorî pe cineva cu zile = a pricinui moartea cuiva înainte de vreme; a-i învenina cuiva viața, a produce cuiva supărări în mod continuu. Au să mă omoare cu zile nepoatele acestea. C. PETRESCU, C. v. 202. Puișor di la pădure, Du-te la mîndra și-i spune Să nu se poarte-așa bine, Că mă omoară cu zile. MINDRESCU, L. P. 92. A omorî (pe cineva) în bătaie = a bate zdravăn, a snopi în bătaie. (Familiar) Nu mă omorî! exclamație care exprimă uimirea, surprinderea, cînd se spun lucruri de necrezut. v. nu mă înnebuni! cf. dl. dm. A omorî păduchele (sau puricele) pe burtă = a fi sătul peste măsură. Ne-am făcut burțile gogoșe, să omori puricele pe ele. CIAUȘANU, R. SCUT. 14 cf. chest. viii. 100/12. Parcă am omorît pe tata (pe mama etc.) sau doar (sau că) n-am omorît pe nimeni (în viața mea), se zice de către cineva cînd se află într-o situație grea, pentru care nu are nicio vină. Bine, oamenilor, dar nu stați așa, că n-am omorît pe nimeni în viața mea. PREDA, I. 12. ♦ refll. A se sinucide. Ca ceea ce se omoară însuși. CORESI, EV. 207.cf. budai-deleanu, lex., polizu, ddrf, șăineanu, barcianu, alexi, w., zanne, p. vi, 8 (Ironic) Pentru noi se omoară astazi si a doua zi învie pentru alta. kogalniceanu, în pr. dram.430. 2. tranz. fig. (Învechit și regional) A distruge, a nimici.Toate poftele trupului... să le răstignim și să le omorîm. CORESI, EV. 66. Să omorîm păcatele. Ib id. 70. Închinăciunea ce se face către D[u]mnezeu omoară poftele toate reale. (a. 1713). GCR II, 4/29. Roagă-l să omoare cugetele trupului meu. MINEIUL (1776), 177^vl/38. Dacă mă prindea nenea Iancu în deal, mă ducea la Ploiești, îmi omora cariera de la percepție. CARAGIALE, O. VI, 232. Aci grozavul întunec Omora visul arzător. PETICĂ, O. 79. Vai, ce trai, omorî-l drace. RETEGANUL, TR. 75. ◊ expr. A-și omorî foamea = a-și potoli foamea. Și-am ronțăit [covrigi]... să ne omorîm foamea. MOROIANU, S. 58. A(-și) omorî vremea (sau timpul) cu ceva = a(-și) întrebuința timpul cu ocupații fără importanță, ca să-i treacă de urît; a pierde vremea. Ca să mai omoare vremea... femeile se pun dis-de-dimineață să încondeieze ouă . LUNGIANU, CL. 29.Toată vremea și-o omora alergînd după Roza Lang. REBREANU, I. 135.Nu știam cum să-mi omor timpul. BRĂESCU, a. 198.Trecură din tindă în grădină, ca doi oameni fără grabă, care vor să-și omoare vremea. SADOVEANU, O. X, 153. Lucrează de mult pentru de etamină, ca să-și omoare timpul. CĂLINESCU, E. O. I, 56. 3. tranz. fig. A pricinui cuiva suferințe (fizice sau morale); a chinui. Ca foame să nu ajungă pre noi și să omoară sufletele noastre. CORESI, EV. 26. Ce treabă au avut Bîlanu cu atîtea cuvinte inima vidrii a omorî și a dosedi? CANTEMIR, IST. 52. Înnoptează... printre ponoară, Ca doar oi uita degrabă dorul care mă omoară. CONACHI, P. 103. Apoi mă părăseau... fără măcar a cugeta că prin aceasta omoară o ființă omenească. NEGRUZZI, S. I, 48. Biețivul care a fost sîmbătă trecută și duminică trecută la masa dv. A umplut lumea p-aci cu calomnia că l-ați omorît cu bucate de post și cu varză. CARAGIALE, O. VII, 442. ◊ Absol. Căci vîntul ea nu zboară, Nici a paserea ușoară, Dar ca dorul ce omoară! ALECSANDRI, P. I, 28. ♦ Refl. A se frămînta. Plîngi, omoară-te, degeaba. RĂDULESCU-CODIN. ♦ (Învechit, în texte religioase) A chinui trupul cu diferite torturi sau privațiuni spre a înfrînge poftele; a mortifica. A se lepădă de sine iaste... să omorîm trupurile noastre ceaste de pămînt. CORESI, EV. 68. Omorîndu-ți trupul cu postirea. MINEIUL (1776), 42^v1/21. ◊ Refl. În toate zilele a ne omorî noi va Dumnezeu, purtînd crucea. CORESI, EV. 69, cf. mineiul. (1776), 15^v2/1 ♦ Refl. A se chirci, a se usca din cauza torturii, a chinurilor. I să omorîră mînule și să zgîrciiră vinele. DOSOFTEI, v. S. decembrie 234^v/19. 4. tranz. fig. (Regional) A bate zdravăn, a snopi în bătaie.Cf. DENSUȘIANU, T. H. 61; CIAUȘANU, v. 184; ALRM I/I h 408. 5. Refl. (Popular) A-și cheltui toate puterile făcînd ceva, a se epuiza, a se consuma. S-audă cîtu îi de greu și cîtă de se omoară. JARNIK-BÎRSEANU, D. 182, cf. 202. Eu joc de mă omor, Ea nu dă nici dintr-un picior. Com. MARIAN. ◊ Expr. A se omorî de rîs = a rîde foarte tare, a se prăpădi de rîs. Bărbatu cîndor-nchis, Io mă omoram de rîs; Pe cîmar-o pus lăcată, Io-s beată și mîncată. MINDRESCU, L. P. 159. A se omorî cu firea = a face mari eforturi pentru a realiza ceva, a se strădui foarte mult. DL, DM. 6. Tranz. (Rar) A amesteca. (refl. pas.) Pentru rîie se omoară argint-viu în unsoare proaspătă de rîmător, pînă nu se mai văd globurele de argint, iar unsoarea negrește. N. LEON, MED. 113. – prez. ind.: omor și (învechit și regional) omorăsc (alr i 1681/361, alr ii 6228/362), pers. 6 (regional) omor (alrm i/ii h 407, a i 12); conj. pers. 3 și: (învechit) să omoară, (regional) să omere (Păcală, m. r. 127). – Și: (învechit și regional) omori (alr i 2128/45. 75, 77, 85, 93, alr ii 3594/36, 76), umorî (alr m i/i h 406), (regional) omărî (alr i 2128/122, 129, 131, 144, 156, 170, 800, 825, 948, alr ii 3594/172, 987, a ii 12) vb. IV; (învechit) omorea vb. II. – Din v. sl. оуморнтн.