OMOLOGÍE, omologii, s. f. (Biol.) Corespondență de structură a unuia sau a unor organe la două specii diferite, datorită originii lor comune. – Din fr. homologie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

OMOLOGÍE f. Caracter omolog. /<fr. homologie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

OMOLOGÍE s.f. Calitatea a ceea ce este omolog. ♦ (Mat.) Corespondență omografică între punctele unui același plan proiectiv. ♦ (Biol.) Corespondență de structură a unuia sau a unor organe la două specii diferite ca urmare a originii lor comune. [Gen. -iei, var. homologie s.f. / < fr. homologie].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

OMOLOGÍE s. f. 1. calitatea a ceea ce este omolog. 2. (mat.) corespondență omografică între punctele unui același plan proiectiv. 3. (biol.) corespondență de structură a unuia sau a mai multor organe de la două specii diferite. (< fr. homologie)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

omologíe s. f., art. omología, g.-d. art. omologíei; pl. omologíi, art. omologíile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink