OMOGRAFÍE, s. f. Faptul sau însușirea de a fi omograf; situația în care se află două cuvinte omografe. – Din fr. homographie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de mihvar | Semnalează o greșeală | Permalink

OMOGRAFÍE f. Fenomen de coincidență grafică a unor cuvinte diferite. /<fr. homographie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

OMOGRAFÍE s.f. Faptul sau însușirea de a fi omograf; situația în care se află două cuvinte omografe. ♦ (Mat.) Corespondență biunivocă între două spații proiective. [Gen. -iei. / < fr. homographie].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

OMOGRAFÍE s. f. 1. faptul, însușirea de a fi omograf; situație în care se află două cuvinte omografe. 2. (mat.) corespondență biunivocă a mulțimii numerelor reale sau complexe, exprimată în formă de raport a două polinoame de gradul întâi; transfomare omografică. (< fr. homographie)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

omografíe s. f. (sil. -gra-), art. omografía, g.-d. art. omografíei; pl. omografíi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink