OMOGENIZÁ, omogenizez, vb. I. Tranz. A face (să fie) omogen, a aduce în stare de omogenitate; p. ext. a egaliza, a uniformiza. [Var.: omogeneizá vb. I] – Omogen + suf. -iza. Cf. fr. homogénéiser.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

A OMOGENIZÁ ~éz tranz. A face omogen. /omogen + suf. ~iza
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

OMOGENIZÁ vb. I. tr. A face omogen; a uniformiza. [Var. omogeneiza vb. I. / cf. fr. homogénéiser].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

OMOGENIZÁ vb. tr. a face omogen; (p. est.) a egaliza, a uniformiza. (după fr. homogénéiser)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

OMOGENIZÁ vb. a uniformiza. (A ~ un amestec.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

omogenizá vb., ind. prez. 1 sg. omogenizéz, 3 sg. și pl. omogenizeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink