OMOGENITÁTE s. f. Însușirea de a fi omogen. ♦ Însușire a unui obiect, a unui grup, a unui sistem fizico-chimic de a avea aceleași proprietăți în toate punctele sale. ♦ Proprietate a unei formule (fizice) de a avea aceleași dimensiuni în cei doi membri ai săi. [Var.: omogeneitáte s. f.] – Din fr. homogénéité, lat. homogeneitas. Cf. omogen.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

OMOGENITÁTE f. Caracter omogen. [G.-D. omogenității] /<fr. homogénéité, lat. homogeneitas
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

OMOGENITÁTE s.f. Însușirea de a fi omogen. ♦ Însușire a unui obiect, a unui grup, a unui sistem fizico-chimic de a avea aceleași proprietăți în toate punctele sale. ♦ (Mat.) Însușire a unei funcții de a fi omogenă. ♦ Însușire a unei formule, a unei relații etc. de a avea aceleași dimensiuni în toți membrii săi. [Var. omogeneitate s.f. / cf. fr. homogénéité].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

OMOGENITÁTE s. f. însușirea de a fi omogen. ◊ însușire a unui obiect, grup, sistem fizico-chimic de a avea aceleași proprietăți în toate punctele sale. ◊ (mat.) însușire a unei funcții de a fi omogenă. ◊ însușire a unei formule, relații de a avea aceleași dimensiuni în toți membrii săi. (< fr. homogénéité, lat. homogenitas)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

OMOGENITÁTE s. unitate. (~ unei echipe.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Omogenitate ≠ eterogenitate
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

omogenitáte s. f., g.-d. art. omogenității
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink