omogeneizare sf vz omogenizare

OMOGENEIZARE, omogeneizări, s. f. (Tehn.) Operație de amestecare a componenților unui sistem eterogen, pentru a obține un amestec care să aibă aceeași compoziție mijlocie în toată masa lui. ♦ Încălzire prelungită, la temperatură înaltă, a oțelurilor, pentru a difuza în toată masa părticelele de altă compoziție. – Variantă: omogenizare s. f.

OMOGENEIZARE s.f. v. omogenizare.

omogeneiza v vz omogeniza

omogeniza vt [At: CONTEMP. 1948 nr 113, 9/4 / V: (iuz) ~nei~ / Pzi: ~zez / E: omogen + -iza] 1 A face să fie omogen. 2 (Pex) A uniformiza.

omogenizare sf [At: DT / V: ~nei~ / Pl: ~zări / E: omogeniza] 1 Aducere în stare de omogenitate (1). 2 Egalizare. 3 (Teh) Operație de amestecare a componenților unui sistem eterogen, pentru a obține un amestec care să aibă aceeași compoziție în toată masa lui. 4 Încălzire a oțelurilor la temperaturi înalte, pentru a obține difuzarea în toată masa lor a particulelor de altă compoziție.

OMOGENEIZA, omogeneizez, vb. I. Tranz. A face să fie omogen, a aduce în stare de omogeneitate; p. ext. a egaliza, a uniformiza. – Variantă: omogeniza vb. I.

OMOGENIZA vb. I v. omogeneiza.

OMOGENIZARE s. f. v. omogeneizare.

OMOGENEIZA vb. I. v. omogeniza.

OMOGENIZA vb. I. tr. A face omogen; a uniformiza. [Var. omogeneiza vb. I. / cf. fr. homogénéiser].

OMOGENIZARE s.f. Acțiunea de a omogeniza și rezultatul ei. ♦ Amestecare a componenților unui sistem eterogen spre a se obține un amestec cu aceeași compoziție în toată masa lui. ♦ Tratament termic care se aplică oțelurilor pentru a se obține difuziunea în toată masa a părticelelor de altă compoziție. ♦ Concordanța, unitatea sonorității vocilor într-un cor. [Var. omogeneizare s.f. / < omogeniza].

OMOGENIZA vb. tr. a face omogen; (p. est.) a egaliza, a uniformiza. (după fr. homogénéiser)

OMOGENIZARE s. f. 1. acțiunea de a omogeniza. ◊ amestecare a componenților unui sistem eterogen spre a se obține un amestec cu aceeași compoziție în toată masa lui. 2. (metal.) tratament termic care se aplică anumitor aliaje pentru a se obține omogenitate fizică, chimică și structurală a materialului. 3. concordanță, unitate a sonorității vocilor într-un cor. (< omogeniza)

A OMOGENIZA ~ez tranz. A face omogen. /omogen + suf. ~iza

omogeniza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. omogenizez, 3 omogenizează; conj. prez. 1 sg. să omogenizez, 3 să omogenizeze

omogenizare s. f., g.-d. art. omogenizării; pl. omogenizări

omogeniza (a ~) vb., ind. prez. 3 omogenizează

omogenizare s. f., g.-d. art. omogenizării; pl. omogenizări

omogeniza vb., ind. prez. 1 sg. omogenizez, 3 sg. și pl. omogenizează

omogenizare s. f., g.-d. art. omogenizării; pl. omogenizări

OMOGENIZA vb. a uniformiza. (A ~ un amestec.)

OMOGENIZARE s. uniformizare. (~ unui amestec.)

OMOGENIZA vb. a uniformiza. (A ~ un amestec.)

OMOGENIZARE s. uniformizare. (~ unui amestec.)