OMOGÉN, -Ă, omogeni, -e, adj. 1. Care are o alcătuire sau o structură unitară, care prezintă omogenitate; nediferențiat. 2. (Mat.; despre funcții cu mai multe variabile) A cărei valoare rămâne proporțională pentru variabile proporționale. – Din fr. homogène, germ. homogen.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Var. homogen - LauraGellner

OMOGÉN ~ă (ĩ, ĕ) 1) Care este constituit din părți componente de același gen; cu structură uniformă. 2) mat. (despre funcții, polinoame) Care au termeni de același grad în raport cu ansamblul de variabile; cu termeni de același grad. /<fr. homogene, germ. Homogen
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Var. homogen - LauraGellner

OMOGÉN, -Ă adj. 1. Care prezintă omogenitate; de același fel, de aceeași substanță, de aceeași natură. ♦ Ale cărui părți se unesc sau au o structură unitară. 2. (Mat.; despre funcții cu mai multe variabile) Ale cărei valori rămân proporționale pentru variabile proporționale. [Var. homogen, -ă adj. / < fr. homogène, cf. gr. homos – asemănător, genos – gen].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

OMOGÉN, -Ă adj. 1. cu o structură unitară; de aceeași natură; nediferențiat. 2. (mat.; despre funcții cu mai multe variabile) ale cărei valori rămân proporționale pentru variabile proporționale. (< fr. homogène)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

OMOGÉN adj. unitar, (fig.) închegat, monolitic, sudat. (O echipa ~; un ansamblu ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Var. homogen - LauraGellner

Omogen ≠ eterogen, neomogen
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Var. homogen - LauraGellner

omogén adj. m., pl. omogéni; f. sg. omogénă, pl. omogéne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Var. homogen - LauraGellner