OMOFÓRM, -Ă, omoformi, -e, adj. (Despre forme ale unor părți de vorbire diferite) Care coincide ca pronunțare. – Din fr. homoforme.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de mihvar | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Var. homoform - LauraGellner

OMOFÓRM ~ă (i, e) (despre formele unor părți de vorbire diferite) Care are formă coincidentă în pronunție. /<fr. homoforme
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Var. homoform - LauraGellner

OMOFÓRM, -Ă adj. (Despre unele forme izolate, din cadrul unor părți de vorbire diferite) Care coincide ca pronunțare. [Var. homoform, -ă adj. / < fr. homoforme, rus. omoform].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

OMOFÓRM, -Ă adj. (despre unele forme izolate, din cadrul unor părți de vorbire diferite) care coincide formal. (< fr. homoforme)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

omofórm adj. m., pl. omofórmi; f. sg. omofórmă, pl. omofórme
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Var. homoform - LauraGellner