OMOFÓN, -Ă, omofoni, -e, adj. (Despre cuvinte, grupuri de cuvinte, silabe etc) Care se pronunță la fel cu alt cuvânt, grup de cuvinte, silabe etc., fără a se scrie identic. – Din fr. homophone.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de mihvar | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Var. homofon - LauraGellner

OMOFÓN ~ă (ĩ,ĕ) și substantival (despre cuvinte luate în raport unul cu altul) Care se pronunță la fel (dar se scrie diferit); cu pronunție identică (dar cu grafie distinctă). /<fr. homophone
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Var. homofon - LauraGellner

OMOFÓN, -Ă adj. (Despre cuvinte, silabe etc.) Care sună la fel (cu toate că ortografia diferă). [Var. homofon, -ă adj. / < fr. homophone].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

OMOFÓN, -Ă adj. 1. (despre cuvinte, silabe etc.) care sună la fel cu altul. 2. (despre semne grafice) care notează un același sunet. (< fr. homophone)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

omofón adj. m., pl. omofóni; f. sg. omofónă, pl. omofóne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Var. homofon - LauraGellner