OMNISCIÉNT, -Ă, omniscienți, -te, adj. (Livr.) Atotștiutor. [Pr.: -sci-ent] – Din fr. omniscient, lat. omnisicens, -ntis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

OMNISCIÉNT ~tă (~ți, ~te) Care știe tot; cunoscător de tot; atotștiutor. [Sil. -sci-] /<fr. omniscient, lat. omnisciens, ~ntis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

OMNISCIÉNT, -Ă adj. (Rar) Care știe totul, atotștiutor. [Cf. fr. omniscient].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

OMNISCIÉNT, -Ă adj. atotștiutor. (< fr. omniscient, lat. omnisciens)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

omnisciént adj. m. (sil. mf. -sci-), pl. omnisciénți; f. sg. omnisciéntă, pl. omnisciénte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink