OMNIPOTÉNT, -Ă, omnipotenți, -te, adj. (Livr.) Cu putere nelimitată; atotputernic. – Din fr. omnipotent, it. omnipotente, lat. omnipotens, -ntis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

OMNIPOTÉNT ~tă (~ți, ~te) livr. 1) Care este potent în toate; cu omnipotență. 2) Care are omnipotență; cu putere nelimitată, absolută; atotputernic. /<fr. omnipotent, it. omnipotente, lat. omnipotens, -ntis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

OMNIPOTÉNT, -Ă adj. Cu putere nelimitată; atotputernic. [Cf. fr. omnipotent, lat. omnipotens].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

OMNIPOTÉNT, -Ă adj. atotputernic, cu autoritate absolută. (< fr. omnipotent, lat. omnipotente, lat. omnipotens)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

OMNIPOTÉNT adj. v. atotputernic.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

omnipotént adj. m. potent
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink