omizi² [At: CIHAC, II, 195 / V: (reg) ~iji / Pzi: ~zesc / E: slv омѣжити] 1 vi (Trs) A clipi. 2 vrim (Reg; îe) A se ~ de ziuă A se crăpa de ziuă.

omizi¹ vt [At: POLIZU / V: (reg; cscj) ~za, ~ida / Pzi: ~zesc / E: omidă] (Reg) A curăța pomii de omizi.

OMIZI, omizesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A îndepărta cuiburile de omizi de pe arbori.

OMIZI, omizesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A curăța arborii de omizi. – Din omizi (pl. lui omidă).

omida v vz omizi¹

omidă sf [At: PSALT. HUR. 89^v/2 / Pl: ~izi și (îrg) ~de / E: ngr ὁμίδας] 1 Larvă a unor insecte dăunătoare pomilor, cu corpul alcătuit din segmente acoperite cu peri. 2 (Pfm; îe) A mânca ca ~izile A mânca foarte mult. 3 (Ent; reg; îc) ~-cu-aripi Ochiul păunului (Saturnia pyri). 4 (Ent; reg; îac) Strigă (Acherontia atropos). 5 (Ent; reg; îc) ~-puturoasă Câinele babii (Oniscus murcirius). 6 (Fig) Om lacom. 7 (Fig) Femeie rea. 8 (Reg) Model realizat la războiul de țesut.

omiji v vz omizi²

omiza v vz omizi¹

OMIDĂ, omizi, s. f. Larva unor insecte, cu corpul alcătuit din segmente, uneori acoperit cu peri; se hrănește cu frunze, flori și fructe tinere și în general este dăunătoare pentru pomi. Milioane de omizi, înviate de căldura soarelui, pornesc nesățioase. SADOVEANU, O. VI 400. Vede un păr frumos și înflorit, dar plin de omizi. CREANGĂ, P. 287.

OMIDĂ ~zi f. Larvă de fluturi cu corpul vermiform, dăunătoare arborilor și culturilor agricole. ◊ A mânca ca ~zile a mânca extrem de mult. [G.-D. omizii] /<ngr. omídas

omidă f. 1. larvă de fluture; 2. specie de insectă ce roade foile arborilor; 3. fig. parazit: omidă nesățioasă AL. [Gr. bizantin MÍDAS: inițiala se datorește fuziunii cu articolul].

omídă f., pl. zĭ și (maĭ rar) de (vgr. ῾omidas, un insect care atacă legumele; o e art. m. care pe rom. s’a contopit cu subst.). Larvă de fluture: omizile aŭ forma unor vermĭ, îs foarte vătămătoare pomilor, cărora le mănîncă frunzele și trebuĭe distruse cu îngrijire. Fig. Parazit: Jidaniĭ îs niște omizĭ.

omidă s. f., g.-d. art. omizii; pl. omizi

omidă s. f., g.-d. art. omizii; pl. omizi

omidă s. f., g.-d. art. omizii; pl. omizi

omizi (omizesc, omizit), vb. (Trans.) A se face ziuă. Sl. omeziti (Candrea), cf. miji.

omizi (omizesc, omizit), vb. – A zîmbi. Rut. myzaty „a-și ciuli urechile, a-și încorda privirea”, cf.Berneker, II, 63.

omidă (omizi), s. f. – Larvă de insecte. – Mr. uńidă. Mgr. µίσας „vierme” (Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 259; Meyer, Alb. St., IV, 61; Murnu 39; Tiktin; Diculescu, Elementele, 489), cu aglutinarea art. o, sau includerea art. gr. ỏ, cf. onanie. Bg. omida pare a proveni din rom. (Capidan, Raporturile, 217). – Der. omizi, vb. (a curăți de omizi).

OMÍDĂ (< ngr.) s. f. Larvă de fluture, cu corpul alcătuit din segmente. După câteva năpârliri, se transformă în nimfă. ◊ Omida păroasă a stejarului = omida fluturelui Lymantria dispar, dăunătoare arborilor, de culoare cenușie-violacee, de c. 7 cm lungime, având peri cu venin foarte iritanți pentru om și animale. ◊ Omida păroasă a dudului = omida unui fluture mic, de culoare albă, originară din America de Sud (Hyphantria cunea); are un colorit gălbui, cu pete negre și portocalii și consumă frunzele dudului și ale pomilor fructiferi.

a pune degetul la omidă expr. (er. – d. femei) a se masturba.

omidă, omizi s. f. (er.) vulvă.