*OMICID (pl. -de) sn. Omor, ucidere, moarte de om [fr. < lat.].

OMICID, -Ă adj., s.m. și f. v. homicid.

*omicíd, -ă s. (lat. homicida, d. homo, om, și -cid din oc-cidere, a ucide. V. paricid. Ucigător de oamenĭ. Adj. O mînă omicidă. S. n., pl. e și urĭ. Omicidiŭ. – Fals omucid.

HOMICID¹, -Ă, homicizi, -de, adj., s. m. și f. 1. S. m. și f. Persoană care a omorât (premeditat) pe cineva; ucigaș, asasin. 2. Adj. Care provoacă (sau poate provoca) moartea cuiva; cu care se poate ucide, ucigaș. – Din fr. homicide.

homicid¹, ~ă [At: DN² / V: om~ / Pl: ~izi, ~e / E: fr homicide] 1-2 smf Persoană care a omorât (premeditat sau) involuntar pe cineva Si: asasin, ucigaș. 3-4 a Care (provoacă sau) poate provoca moartea cuiva Si: ucigaș.

homicid² sn [At: DN² / Pl: ~uri / E: fr homicide] Crimă.

omicidiu sn vz omucid

omucid [At: HELIADE, O. I, 426 / V: (reg) omic~ sm, omicidiu sn / Pl: (1) ~e, (2) ~izi / E: om + ucide, cf fr homicide] 1 sn Asasinat. 2 sm Ucigaș.

HOMICID¹, -Ă, homicizi, -de, adj., s. m. și f. 1. S. m. și f. Persoană care a omorât (premeditat) pe cineva; ucigaș, asasin. 2. Adj. Care provoacă (sau poate provoca) moartea cuiva, cu care se poate ucide, ucigaș. – Din fr. homicide.

HOMICID, -Ă adj., s.m. și f. Ucigaș, asasin. // s.n. Omor, asasinat. [Var. omicid, -ă adj., s.m.f. / < fr. homicide, lat. homicida, homicidium].

HOMICID, -Ă I. adj., s. m. f. ucigaș, asasin. II. s. n. omor asasinat. (< fr. homicide)

omucid m. cel ce ucide pe un om. ║ a. care ucide: mână omucidă. ║ n. moarte de om.

*omucíd, V. omicid.

homicid² (criminal) adj. m., s. m., pl. homicizi; adj. f., s. f. homicidă, pl. homicide

!omucid¹ (crimă) (înv.) (desp. o-mu-/om-u-) s. n., pl. omucide

homicid¹ (ucigaș) adj. m., s. m., pl. homicizi; adj. f., s. f. homicidă, pl. homicide

!omucid² (asasinat) (înv.) (o-mu-/om-u-) s. n., pl. omuciduri

homicid adj. m., (ucigaș) s. m., pl. homicizi; f. sg. homicidă, pl. homicide

omucid (asasinat) s. n. (sil. mf. om-), pl. omuciduri

HOMICID s., adj. v. asasin, criminal, omorâtor, ucigaș.

OMUCID s. v. asasinat, crimă, moarte, omor, omorâre, omucidere, ucidere.

homicid s., adj. v. ASASIN. CRIMINAL. OMORÎTOR. UCIGAȘ.

omucid s. v. ASASINAT. CRIMĂ. MOARTE. OMOR. OMORÎRE. OMUCIDERE. UCIDERE.

OMICID s. m. v. omucid.

OMUCID s. m., s. n. 1. s. n. Asasinat, omor. Acest prejudițiu al inoranței și al empirismului n-are el toți caracterii delictului de omucid? man. sănăt.52/7. Dacă duelul se întimplă fără secondatori, apoi el cade sub rubrica omicidului. rom. Lit. (1855), 408¹/8. Toma Moacă,... acuzat de omucid, mă alesese de apărător f (1887), 374, cf. șăineanu. 2. s. m. Ucigaș, asasin. Un astfel de omucid... singur poate a-l izbi Printr-ascuns; și tu de dlnsul să poți a te mîntui. heliade, o. i, 426, cf. șăineanu, barcianu, alexi, w. ◊ (Adjectival) Mijloace omucide. man. sănăt. 255/27. Mînă omucidă. șăineanu. Oboseala de pe figuri și din pasul lenevos al trecătorilor... îi potoli cruntele instincte omucide. c. petrescu, o. p. i, 25. – pl.: (1) omucide, (2) omucizi. – Și : omicid (ștamati, d., polizu, gheție, r. m., barcianu, alexi, w.) s. m.; omicidiu (gheție, r. m, barcianu, pl. omicidii) s. n. – Om + ucide, după fr. homicide. – Omicid < fr. homicide. – Omicidiu < lat. homicidium.