omfalotomie sf [At: DN³ / Pl: ~ii / E: fr omphalotomie] (Med) Secționare a cordonului ombilical.

OMFALOTOMIE s.f. (Med.) Secționare a cordonului ombilical. [< fr. omphalotomie, cf. gr. omphalos – ombilic, tome – tăiere].

OMFALOTOMIE s. f. secționare chirurgicală a cordonului ombilical. (< fr. omphalotomie)

omfalotomie s. f., g.-d. art. omfalotomiei; pl. omfalotomii

OMFALO- „buric, ombilic, ombilical”. ◊ gr. omphalos „umflătură, buric” > fr. omphalo-, germ. id., engl. id. > rom. omfalo-. □ ~angiopag (v. angio-, v. -pag), s. m., denumire a gemenului mic și parazit, dependent de circulația semenului mai mare, în caz de gemeni monocorionici; ~cel (v. -cel₂), s. n., hernie a ombilicului; ~geneză (v. -geneză), s. f., proces de dezvoltare a sacului vitelin; ~id (v. -id), adj., în formă de ombilic; ~pag (v. -pag), s. m., gen de monstru dublu, monoomfalian; ~patie (v. -patie), s. f., nume generic pentru afecțiunile ombilicului; ~ragie (v. -ragie), s. f., hemoragie ombilicală; ~tomie (v. -tomie), s. f., secționare chirurgicală a cordonului ombilical; ~trib (v. -trib), s. n., instrument chirurgical utilizat în omfalotripsie; ~tripsie (v. -tripsie), s. f., zdrobire a cordonului ombilical; ~zit (v. -zit), s. m., fetus monstruos a cărui viață încetează de îndată ce este separat de mama sa prin ruptura cordonului ombilical.