2 intrări
6 definiții

Explicative DEX

ometeu sm [At: LB / V: (reg) ~elt~, (Ban) omot~ / Pl: ~ei / E: om] 1-2 (Reg; șdp) Omoi (1-2).

OMETEU sm. augm. OM. Om mare, mătăhălos: tu un ~ cît un urs și eu o muiere slabă (RET.).

omelteu sm vz ometeu

omoteu sm vz ometeu

Arhaisme și regionalisme

ometeu, ometei, s.m. (reg.) augmentativ al lui om; omoi, om uriaș.

Tezaur

OMETEU s. m. (Regional) Omoi. Cf. lb, POLIZU, DDRF, GHEȚIE, R. m., BARCIANU, ALEXI, w., tdrg, cdde. Mă gîndesc... la omelteii aceia mari și cumpliți. lăncrănjan, c. i, 37, cf. ii, 87. Tu un ometeu cît un urs și eu o muiere slabă. reteganul, p. i, 2, cf. Mat. dialect, i, 25, 83. – PI.: ometei. – Și: omelteu, (Ban.) omoteu (cdde) s. m. – De la om.

Intrare: ometeu
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ometeu
  • ometeul
  • ometeu‑
plural
  • ometei
  • ometeii
genitiv-dativ singular
  • ometeu
  • ometeului
plural
  • ometei
  • ometeilor
vocativ singular
plural
omelteu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
omoteu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: OMETEU
OMETEU
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)