9 definiții pentru homeomorfism
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
HOMEOMORFISM s. n. 1. (Mat.) Funcție care aplică unul pe altul două spații. 2. (Fiz.) Fenomen referitor la analogiile formelor cristaline ale unor compuși. [Pr.: -me-o-. – Var.: omeomorfism s. n.] – Din fr. homéomorphisme.
HOMEOMORFISM s. n. 1. (Mat.) Funcție care aplică unul pe altul două spații. 2. (Fiz.) Fenomen referitor la analogiile formelor cristaline ale unor compuși. [Pr.: -me-o-. – Var.: omeomorfism s. n.] – Din fr. homéomorphisme.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
homeomorfism sn [At: DN3 / V: om~ / P: ~me-o~ / Pl: ~e / E: fr homéomorphisme] 1 (Mat) Funcție care suprapune două spații. 2 (Fiz) Fenomen referitor la analogiile formelor cristaline ale unor compuși.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HOMEOMORFISM s.n. 1. (Mat.) Funcție care aplică unul pe altul două spații. 2. Fenomen referitor la analogiile formelor cristaline ale unor compuși. [Var. omeomorfism s.n. / < fr. homéomorphisme].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HOMEOMORFISM s. n. 1. (med.) funcție care aplică unul pe altul două spații. 2. fenomen referitor la analogiile cristaline ale unor corpuri. (< fr. homéomorphisme)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
OMEOMORFISM s. n. v. homeomorfism.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OMEOMORFISM s. n. v. homeomorfism.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
omeomorfism sn vz homeomorfism
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OMEOMORFISM s.n. v. homeomorfism.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
homeomorfism s. n. (sil. -me-o-)[1]
- Var.: omeomorfism — LauraGellner
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
omeomorfism s. n.[1]
- Var. homeomorfism — LauraGellner
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: ho-me-o-
substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
homeomorfismsubstantiv neutru
- 1. Funcție care aplică unul pe altul două spații. DEX '09 DEX '98 DN
- 2. Fenomen referitor la analogiile formelor cristaline ale unor compuși. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- homéomorphisme DEX '09 DEX '98 DN