2 intrări
7 definiții
Explicative DEX
omenet sns [At: CDDE / E: om + -et] (Ban) Mulțime de oameni.
omeneț, ~eață a [At: LM / V: (reg) omin~ / Pl: ~i, ~e / E: om + -eț] (Reg) Omenos.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
omineț, ~eață a vz omeneț
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
omenet s.m. (înv. și reg.) mulțime mare de oameni, lume, popor.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
omeneț, -eață, omeneți, -țe, adj. (reg.) omenos.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Tezaur
OMENET s. n. sg. (Prin Ban.) Mulțime de oameni. Cf. cdde. – Din omen- (tema veche a lui om) + suf. -et.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de strunga.ruxandra
- acțiuni
OMENEȚ, -EAȚĂ adj. (Regional) Omenos. cf. lm, gheȚie, r. m., barcianu, alexi, w., jahresber. xvii, 53. Atunci erau tare omineți ficiorii. Mat. dialect. i, 83. – pl.: omeneți, -e, – Și: omineț, -eață adj. – Din omen- (tema veche a lui om) + suf. -eț.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de strunga.ruxandra
- acțiuni
Intrare: omenet
omenet
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: omeneț
omeneț adjectiv
| adjectiv (A18) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
omineț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)