omdugos, ~oasă a [At: SĂM. IV, 547 / Pl: ~oși, ~oase / E: ns cf dugos, dâcos] (Reg; d. oameni) Pus pe ceartă Si: arțăgos.

omdugos, -oasă, omdugoși, -oase, adj. (reg.) arțăgos, pus pe ceartă.

OMDUGOS, -OASĂ adj. (Regional, despre oameni) Pus pe ceartă, arțăgos. El intra voios, cinstea un ciocan de rachiu, două și, dacă mai avea mult pînă acasă, suma creștea și cu ea dispărea voia bună a lui nenea Ștefan și ajungea acasă posomorît și omdugos. săm. iv, 547. – pl.: omdugoși, -oase. – Etimologia necunoscută. cf. dugos, dîcos.