O definiție pentru omalon
Enciclopedice
omalon subst. Semn în muzica bisericească psaltică din grupa semnelor consonante (ornamentale), care se scrie sub două sau trei note reprezentând același sunet, făcând să se cânte cu un val între ele, atingând treapta alăturată suitoare. Din gr. omalos „neted”.
Intrare: omalon
omalon substantiv neutru
| substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)