omagiere sf [At: DLR / Pl: ~ri / E: omagia] (Rar) Exprimare a stimei, a respectului față de cineva.

OMAGIERE, omagieri, s. f. Acțiunea de a omagia. Pronunțat: -gi-e-.

OMAGIERE s.f. Acțiunea de a omagia și rezultatul ei. [Pron. -gi-e. / < omagia].

OMAGIA, omagiez, vb. I. Tranz. A aduce cuiva un omagiu (2), a exprima stima, respectul față de cineva. [Pr.: -gi-a] – Din omagiu.

omagia vt [At: BUL. FIL. I, 177 / Pzi: ~iez / E: omagiu] A exprima stima față de cineva.

OMAGIA, omagiez, vb. I. Tranz. A aduce cuiva un omagiu (1), a exprima stima, respectul față de cineva. [Pr.: -gi-a] – Din omagiu.

OMAGIA, omagiez, vb. I. Tranz. A aduce cuiva omagii, a exprima stima, respectul față de cineva. Pronunțat: -gi-a.

OMAGIA vb. I. tr. A aduce un omagiu cuiva. [Pron. -gi-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / cf. fr. hommager].

OMAGIA vb. tr. a aduce un omagiu cuiva. (după fr. hommager)

A OMAGIA ~ez tranz. A trata cu omagii; a aduce omagii. [Sil. -gi-a] /Din omagiu

omagiere (desp. -gi-e-) s. f., g.-d. art. omagierii; pl. omagieri

omagiere (-gi-e-) s. f., g.-d. art. omagierii; pl. omagieri

omagiere s. f. (sil. -gi-e-), g.-d. art. omagierii; pl. omagieri

omagia (a ~) (desp. -gi-a) vb., ind. prez. 1 sg. omagiez (desp. -gi-ez), 3 omagiază, 1 pl. omagiem; conj. prez. 1 sg. să omagiez, 3 să omagieze, ger. omagiind (desp. -gi-ind)

omagia (a ~) (-gi-a) vb., ind. prez. 3 omagiază, 1 pl. omagiem (-gi-em); conj. prez. 3 să omagieze, ger. omagiind (-gi-ind)

omagia vb. (sil. -gi-a), ind. prez. 1 sg. omagiez, 3 sg. și pl. omagiază, 1 pl. omagiem (sil. -gi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. omagieze; ger. omagiind (sil. -gi-ind)

OMAGIA vb. v. glorifica.

OMAGIA vb. a cinsti, a cînta, a elogia, a glorifica, a lăuda, a mări, a preamări, a preaslăvi, a proslăvi, a slăvi, a venera, (rar) a apoteoza, a exalta, (înv.) a făli, a pohfăli, a preacînta, a preaînălța, a prealăuda, a prearădica, a ridica, a slavoslovi. (Să-i ~ pe eroii patriei.)

A omagia ≠ a denigra