OMẮT, omături, s. n. (Pop.) Zăpadă, nea. ♦ (Reg.) Nămete, troian. [Pl. și (m.): omeți] – Din sl. ometŭ „măturare; pospai”.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

OMẮT ~uri n. pop. Precipitație atmosferică sub formă de fulgi albi (compuși din cristale de gheață); zăpadă; nea. /<sl. ometu
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

OMĂT s. v. zăpadă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

omăt s. n., pl. omături
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PRESURĂ-DE-OMĂT s. v. pasărea-omătului.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PURICE-DE-OMĂT s. (ENTOM.; Podura nivalis) (rar) puricaș.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pásărea-omătului s. f.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink