olăreț¹ sn [At: I. CR. VI, 29 / Pl: ~e / E: ol + -ăreț] (Mol) Oală de lut în care se pune laptele la prins.

olăreț², ~eață a [At: LEXIC REG. 117 / Pl: ~i, ~e / E: oală + -ăreț] (Mol) 1 În formă de oală (1). 2 Lunguieț.

olăreț, olărețe, s.n. (reg.) oală de lut pentru lapte la prins.

OLĂREȚ², -EAȚĂ adj. (Prin nordul Mold.) În formă de oală (I 1, 2); lunguieț. cf. lexic reg. 117. – pl.: olăreți, -e. – Oală + suf. -ăreț.

OLĂREȚ¹ s. n. (Prin Mold.) Oală (I 2) de lut în care se pune laptele la prins (i. cr. vi, 29, chest. v 126/49, a vi 26, lexic reg. 64); urcior de lut (a vi 26). – pl.: olărețe. – Ol + suf. -ăreț. cf. olăraș.