2 intrări
8 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
olălăi2 vi [At: KLEIN, D. 63 / V: (reg) h~, ~lui / Pzi: ~esc / E: ns cf lălăi] (Îrg) 1 A face gălăgie Si: a țipa, a urla. 2 A se văicări.
holălăi v vz olălăi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
holălău sn vz olălău
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
olălău [At: LB / V: (reg) h~ sm / Pl: (3-4) ~ăi, (1-2) ~ăie / E: ns cf olălăi] 1 sn (îrg) Strigăt. 2 sn (Îrg) Gălăgie. 3 sm (Reg) Persoană certăreață. 4 sm (Reg) Persoană gălăgioasă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
olălui v vz olălăi2 corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
OLĂLĂI vb. v. boci, căina, jeli, jelui, lamenta, plânge, tângui, văicări, văita.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
olălăi vb. v. BOCI. CĂINA. JELI. JELUI. LAMENTA. PLÎNGE. TÎNGUI. VĂICĂRI. VĂITA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
olălău olălăi, s.m. (înv., reg.) strigăt, țipăt, gălăgie.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
verb (V408) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
substantiv masculin (M69) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |