5 definiții pentru oltarnic
Explicative DEX
oltarnic sm [At: (a. 1692) GCR I, 297/31 / Pl: ~ici / E: slv олътарьникъ[1]] (Înv) Preot. corectat(ă)
- În original, incorect tipărit: олътарьинкъ — LauraGellner
oltárnic m. (vsl. oltarĭnikŭ). Ms. 1592 (Gst. 2, 297). Preut (slujitor al altaruluĭ).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Etimologice
oltarnic (oltarnici), s. m. – Preot. Sl. oltariniku, cf. oltar, altar. Sec. XVII, înv.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
oltarnic, oltarnici, s.m. (înv.) preot.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Tezaur
OLTARNIC s. m. (Învechit) Preot. Du-te în calea ta, că noi avem oltarnic (a. 1692), gcr i, 297/31, cf. DDRF, scriban, d., pascu, s, 338. – PI.: oltarnici. – Din slavon. олътарьинкъ.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de Alextdr
- acțiuni
Intrare: oltarnic
oltarnic substantiv masculin
| substantiv masculin (M13) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)