oloji, olojesc, vb. tranz. – (dial.) A răni, a vătăma: „De pt’icioare l-o olojât” (Papahagi, 1925: 286). – Var. a lui ologi (< olog).

oloji, olojesc, vb. tranz. – A răni, a vătăma: „De pt’icioare l-o olojât” (Papahagi 1925: 286). – Din olog „căruia îi lipsește un picior; care nu poate umbla bine” (cf. alb. ulok).